writingReglementare: art 268-271 Cod Procedură Civilă
Înscrisul este orice scriere sau semnătură sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare.
Înscrisul autentic este înscrisul întocmit, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică în forma și în condițiile prevăzute de lege.
Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului. Orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căreia legea îi conferă acest caracter este considerat autentic.
Înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul. Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă până la proba contrară atât între părți, cât și față de oricare alte persoane. De asemenea, mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților, fără a constitui obiectul principal al actului fac dovadă până la proba contrară atât între părți cât și față de oricare alte persoane. Celelalte mențiuni care nu sunt în directă legătură constituie între părți un început de dovadă scrisă.
Mai mult, înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru înscrierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depășirea competenței este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel. Însă, acest înscris va putea face deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de către părți. Dacă nu este semnat, va constitui între părți un început de dovadă scrisă.
Duplicatele de pe aceste înscrisuri autentice, eliberate în condițiile prevăzute de lege, înlocuiesc originalul și au aceeași putere doveditoare ca și acestea. Iar, copia legalizată de pe orice înscris autentic nu poate face dovadă decât despre ceea ce este cuprins în înscrisul original. Părțile pot să ceară confruntarea copiei cu originalul, prezentarea acestuia putând fi întotdeauna ordonată de instanță. Dacă este imposibil de prezentat originalul sau duplicatul, copia legalizată de pe înscris va constitui un început de dovadă scrisă. Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare. Extrasele sau copiile parțiale fac dovada ca și copiile integrale sau copiile asimilate acestora, numai pentru partea din înscrisul original pe care o reproduc.