Înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare.
Înscrisul sub semnătură privată este acel înscris care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. Nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor anume prevăzute. Sediul materiei îl reprezintă art. 272-281 Cod Procedură Civilă.
Semnătura părților reprezintă condiția generală. Dar, sunt prevăzute și anumite condiții speciale, cum ar fi: pluralitatea de exemplare și formula”bun și aprobat”.
Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada între părți până la proba contrară. Mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.
În legătură cu pluralitatea de exemplare, înscrisul sub semnatură privată, care constată un contract sinalagmatic, are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrare sunt. Un singur exemplar original este suficient pentru toate persoanele având același interes. Fiecare exemplar original trebuie să facă mențiune despre numarul originalelor ce au fost făcute. Lipsa acestei mențiuni nu poate fi opusă însa de cel care a executat, în ceea ce îl privește, obligația constatată în acel înscris. Pluralitatea exemplarelor originale nu este cerută când părțile, de comun acord, au depus singurul original la un terț ales de ele.
În legătură cu formula “bun și aprobat”, codul prevede că înscrisul sub semnatură privată, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa “bun si aprobat pentru…”, cu aratarea în litere a sumei sau a cantității datorate. Când suma arătată în cuprinsul înscrisului este diferită de cea aratată în formula “bun și aprobat”, se prezumă că obligația nu există decât pentru suma cea mai mică, chiar dacă înscrisul și formula “bun și aprobat” sunt scrise în întregime cu mâna sa de cel obligat, afara numai dacă se dovedește în care parte este greșeala sau dacă prin lege se prevede altfel.
Înscrisurile sub semnătură privată pentru care nu s-au îndeplinit cerințele pluralității de exemplare și formulei “bun și aprobat” vor fi socotite ca început de dovadă scrisă. Pluralitatea de exemplare și formula “bun și aprobat” nu se aplică în raporturile dintre profesioniști.
Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv:
- din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință;
- din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri;
- din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
- din ziua morții ori din ziua când a survenit neputința fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, dupa caz;
- din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condițiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
- din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natură care dovedește în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.
LEAVE A REPLY