Instigarea consta in determinarea unei persoane sa savarseasca o fapta inainte ca acesta sa se fi decis. Daca persoana era deja hotarata sa savarseasca fapta, nu mai suntem in prezenta unei instigari caci nu se mai poate vorbi despre „plantarea” unei idei ori convingerea unei persoane sa treaca la savarsirea unei fapte pe care nu era convinsa ca vrea sa o savarseasca.

            Instigarea se poate savarsi doar cu intentie directa sau indirecta. Intentia directa presupune urmarirea unui rezultat si acceptarea desigur, a producerii lui, pe cand intentia indirecta presupune ca cel ce savarseste fapta nu a urmarit rezultatul produs, dar a acceptat posibilitatea ca el se va produce.

            Este posibila instigarea la savarsirea unei fapte din culpa. Spre exemplu, X il instiga pe Y sa conduca beat. Y, in cazul in care va produce un accident, va raspunde pentru savarsirea faptei din culpa, dar instigatorul va fi tras la raspundere pentru intentie (deoarece el a acceptat posibilitatea ca Y sa produca un accident ori a urmarit intocmai acest lucru).

            Trebuie ca instigarea, asa cum am precizat deja, sa aiba ca efect determinarea. Asta presupune „dovedirea determinarii”. Cu alte cuvinte, va trebui ca cel instigat sa savarseasca cel putin o tentativa pedepsibila/ ori nepedepsibila deoarece respectivul a desistat.

Daca cel instigat desista ori impiedica producerea rezultatului, instigatorul va raspunde pentru determinare ( adica pentru „instigare neurmata de executare”), pedeapsa va fi intre minimul special si minimul general.

Pot exista coinstigatori (in sensul ca mai multe persoane incearca impreuna, deci nu separat fara sa stie una de alta, sa il instige pe Y sa savarseasca o anumita fapta. Daca instigatorii nu stiau unul de altul vor fi mai multe infractiuni de instigare, fiecare cu autorul ei).

Daca cel instigat savarseste o fapta mai grava decat cea la care a fost instigat: instigatorul va raspunde pentru fapta la care a instigat, nu cea savarsita efectiv. Totusi, va raspunde pentru fapta mai grava daca a acceptat ca respectivul ar putea savarsi o fapta mai grava.

Daca cel instigat savarseste o fapta mai usoara decat cea la care a fost instigat: instigatorul va raspunde pentru fapta efectiv comisa, nu cea la care l-a instigat.

In situatia in care o persoana, determina o alta persoana sa fure si apoi cumpara bunul de la ea, va fi retinuta in sarcina sa doar „instigarea” nu si „tainuirea” deoarece tainuitorul nu trebuie sa aiba vreo implicare in infractiunea pe care o tainuieste.

Instigarea se poate face si indirect prin intermediul unei alte persoane (acea „alta persoana” va fi instigatorul direct). Totusi, daca cea de a doua persoana nu da curs indemnului si prin urmare nu il instiga pe Y, nu va mai exista instigare nici pentru primul instigator.

Nu va raspunde pentru instigare:

Acela care instiga o persoana sa savarseasca o fapta (iar fapta nu a fost urmata de executare) daca pedeapsa pentru fapta respectiva e doar amenda sau inchisoarea de 2 ani sau mai mica. Face exceptie doar acea situatie in care instigarea e infractiune autonoma.

Daca dimpotriva, fapta a fost urmata de executare, instigatorul, ca si complicele, vor raspunde cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La individualizare se va tine seama de contributie si de circumstantele reale ce se rasfrang si asupra lor, daca acestia le-au cunoscut. In cazul circumstantelor atenunante, este important de retinut ca de ele vor beneficia si instigatorii chiar daca nu le-au cunoscut.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts