Reglementare: art. 541-621 Cod Procedură Civilă.
Arbitrajul este o jurisdicție alternativă având caracter privat. În cazul acestei jursidicții, părțile litigante și tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, însă cu condiția ca regulile respective să nu fie contrare odinii publice și dispozițiilor imperative ale legii.
Persoanele care au capacitatea deplină de exercițiu pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relațiile de familie, precum și drepturile asupra cărora părțile nu pot să dispună.
Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale. Convenția arbitrală se încheie în scris, sub sancțiunea nulității absolute. Convenția se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal ori într-o convenție separată la care contractul principal face trimitee, fie sub forma compromisului. Încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența insanțelor judecătorești.
În legătură cu tribunalul arbitral, poate fi arbitru orice persoană fizică care are capacitate deplină de exercițiu. Părțile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de mai mulți arbitri, care trebuie să fie întotdeauna un număr impar. Dacă părțile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de 3 arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părți, iar al treilea – supraarbitrul – desemnat de cei 2 arbitri. Dacă există mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, părțile care au interese comune vor numi un singur arbitru.
Tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în termen de cel mul 6 luni de la data constituirii sale, sub sancțiunea caducității arbitrajului. Aceasta este regula, fiind un termen legal. Însă, părțile pot conveni să prelungească acest termen. Tribunalul poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului o singură dată, cu cel mult 3 luni. În cazul decesului uneia dintre părți, termenul se prelungește de drept cu 3 luni.
Tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul contractului principal. Hotărârea se ia cu majoritate de voturi. După deliberare, se va întocmi o minută, care va cuprinde pe scurt conținutul dispozitivului hotărârii și în care se va arăta, când este cazul, opinia majoritară.
Horărârea arbitrală va fi comunicată părților în termen de cel mult o lună de la data pronunțării ei. La cererea oricăreia dintre părți, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii. Hotărârea comunicată părților este definitivă și obligatorie.
Hotărârea se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către partea împotriva căreia s-a pronunțat, de îndată sau în termenul stabilit în cuprinsul acesteia. Dacă nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, hotărârea constituie titlu executoriu și se execută silit ca și o hotărâre judecătorească.