Coordonator: Av. Bogdan Dobrescu

Intr-o societate democratica, statul, organismul politic care dispune de forta si decide cu privire la intrebuintarea ei, garantează juridic libertatea si egalitatea indivizilor. Dimensiunile demersului în care omul se poate manifesta dupa bunul sau plac sunt vizate de catre puterile publice in conformitate cu scopurile pe care ele insele şi-au propus sa le atinga intr-un sistem politic pluralist. Asa cum spunea Hegel, ideea dreptului este libertatea, si pentru ca ea sa fie inteleasa, trebuie să fie cunoscuta atat in conceptul ei, cat si in existenta ei reala.

Libertatea constituie substanta dreptului, iar sistemul dreptului este domeniul libertatii infaptuite. „Fiecare individ are dreptul la viata, la libertate si la siguranta, personala”- prevede art. 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului“.

Principiul general al libertatii se manifesta în ramurile dreptului fie sub forma libertăţilor generale, fie sub forma libertatilor individuale. Aceste libertati sunt solidare, in sensul ca afectarea lor produce o reactie in lant, afectandu-le pe celelalte.

Nefiind un drept absolut, libertatea individuala contine si restrangeri pe care statul le poate aduce acestui drept. Este vorba de perchezitie, retinere si arestare. Toate trei reprezinta limite legale ale libertatii pentru care exista reguli speciale si precise in ceea ce priveste utilizarea lor.

Perchezitia reprezinta o masura duspusa de Codul de procedura pentru care exista reguli speciale si precise in ceea ce priveste utilizarea lor.

Perchezitia reprezinta o masura dispusa de Codul de Procedura Penala prin care sunt ridicate anumite obiecte sau inscrisuri ce pot servi ca mijloace de proba in procesul penal. Perchezitia se face atunci cand persoana care detine astfel de probe refuza sa le predea anchetatorilor sau neaga existenta sau detinerea lor. In astfel de cazuri, autoritatile statului pot recurge la masuri care sa vizeze atingerea libertatii individuale prin efectuarea perchezitiei.

Retinerea este o masura preventiva privativa de libertate care poate fi dispusa de procuror sau de organul de cercetare penala. Retinerea nu poate dura mai mult de 24 de ore. Retinerea se face in cazul in care o persoana este suspectata de savarsirea unei fapte penale. Celui retinut trebuie sa i se aduca la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii. Ascultarea se face in prezenta unui avocat. Perioada maxima pentru care o persoana poate fi retinuta este de 24 de ore. Numai in situatia retinerii unei persoane in caz de flagrant delict, legislatia prevede retinerea pe o perioada fixa de 24 de ore.

Arestarea este o masura preventiva privative de libertate. Spre deosebire de retinere, arestarea este o masura mult mai grava de afectare a libertatii individuale. Arestarea preventiva se face numai in cadrul procesului penal si numai de catre judecator. Daca arestarea s-a dispus in cursul urmaririi penale, ea se face numai pentru o durata de maxim 30 de zile fara ca durata totala sa depaseasca maximum de 180 de zile. In faza de judecata, instanta este obligata sa verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea arestarii si sa dispuna punerea in libertate a inculpatului daca nu exista motive care sa mentina privarea de libertate.

Pana la ramanea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerate nevinovata(prezumtia de nevinovatie). Este una dintre garantiile cele mai puternice ale libertatii individuale astfel incat numai in urma unei hotarari judecatoresti definitive o persoana poate fi considerate vinovata.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts