Conform art. 1469 alin.(1) C.civ., „Obligaţia se stinge prin plată atunci când prestaţia datorată este executată de bunăvoie.” În consecinţă, plata reprezintă, în terminologia legală, executarea benevolă a obligaţiei care duce la stingerea acesteia. Prin alin.(2) al art. 1469 C.civ., legiuitorul detaliază definiţia, indicând obiectul plăţii care poate să constea în remiterea unei sume de bani sau executarea oricărei alte prestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei.

Art. 1494 C.civ, instituie o serie de reguli succesive şi graduale de determinare a locului plăţii. Nerespectarea acestora va avea drept consecinţă o abatere de la principiul executării întocmai a obligaţiilor, consecinţă a principiului executării în natură a obligaţiilor. Locul plăţii se determină după cum urmează :

plata trebuie să se facă la locul stabilit prin acordul de voinţă al părţilor (este vorba de determinarea convenţională a locului plăţii, art.1484 alin.(1) C.civ). Plata ce se face la domiciliul debitorului este cherabilă. Plata ce trebuie făcută la domiciliul creditorului este portabilă. Părţile pot determina însă şi un al treilea loc pentru efectuarea plăţii, de exemplu, locul unde bunul se află în momentul plăţii;

în cazul în care natura prestaţiei (de exemplu, furnizarea de curent electric,apă, ridicarea gunoiului menajer nu pot fi efectuate decât la domiciliul creditorului acestei prestaţii) sau practicile stabilite de părţi ( practicile convenţionale generate de executarea unor obligaţii anterioare într-un anumit mod, deci ţinând seama şi de un anumit loc care este presupus că va guverna şi noua executare) ori uzanţele (de exemplu, regulile generale care sunt aplicabile în mod obişnuit într-o anumită branşă comercială, într-un anumit loc şi care includ şi stabilirea locului plăţii), permit determinarea unui anumit loc pentru efectuarea plăţii, atunci plata va trebui efectuată în acel loc ( art.1494 alin. C.civ);

atunci când părţile nu au stabilit locul plăţii, când acesta nu poate fi determinat în funcţie de natura prestaţiei sau cu ajutorul practicilor convenţionale sau a uzanţelor şi dacă nu există o stipulaţie contrară, ea trebuie făcută, conform art. 1494 alin.(1), lit a)-c) C.civ., urmîându-se aceste distincţii :

dacă este o obligaţie bănească( monetară), ea trebuie executată la domiciliul sau sediul creditorului de la data plăţii, fiind, aşadar, profitabilă;

dacă obligaţia priveşte prestaţia de a da un bun individual determinat, atunci plata trebuie executată în locul în locul în care bunul se află în momentul încheierii contractului;

în cazul oricăror alte obligaţii, plata se va efectua, în principiu, la domiciliul sau sediul debitorului de la data plăţii, fiind aşadar, în general, cherabilă.

în ceea ce priveşte domiciliul sau sediul părţilor, ca locdeterminant pentru efectuarea plăţii, trebuie să reţinem că, acesta este cel din momentul efectuării plăţii. Cu toate acestea, dacă schimbarea domiciliului sau sediului determinat ca loc al plăţii se produce după momentul încheierii contractului, partea care a generat această schimbare este ţinută să suporte, în lipsa unei stipulaţii contrare, eventualele cheltuieli suplimentare pe care această schimbare le cauzează( art. 1494 alin.(2) C.civ).

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts