Instituirea măsurilor asigurătorii în procesul penal are drept scop indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora pentru a se evita până la soluționarea definitivă a cauzei ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
În ceea ce privește condițiile generale de luare a acestor măsuri, competența aparține procurorului în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată- prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată.
Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. Cele vizând confiscarea specială sau confiscarea extinsă se impun asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate, fiind o aplicație a măsurilor de siguranță instituite de dreptul penal substanțial. Regimul juridic al confiscării extinse introdusă prin legea nr. 63/2012, vine să lărgească aplicarea măsurilor asigurătorii asupra unor categorii de bunuri. Astfel, dispoziția se impune și pentru alte bunuri decât cele produse prin săvârșirea unei infracțiuni, folosite sau destinate folosirii săvârsirii infracțiunii, date pentru a determina săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau date pentru a răsplăti pe făptuitor, cele dobândite prin săvârșire ori cele ale căror deținere este interzisă de legea penală.
Astfel, condițiile instituite de lege sunt următoarele: persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute expres și limitativ lege, fapta este susceptibilă să procure un folos material, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare. Este necesar de asemenea ca valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, să depășească în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit, iar instanța să aibă convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor prezentate de lege. Dacă se constată întrunirea acestor condiții, măsura asiguratorie se poate impune asupra unei categorii mai mari de bunuri.
Asupra acestei împrejurării, a lărgirii ariei de aplicabiliatate a măsurii confiscării ca măsură de siguranță, instanța de contencios constituțional, a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr.356 din 25 iunie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1182 alin.2 lit.a) din Codul penal din 1969 [M. Of. nr.691 din 22.09.2014]), stabilind că o prezumție legală relativă a caracterului ilicit al averii poate fi răsturnată nu doar prin probe, ci și prin prezumții simple- ipoteză avută în vedere tocmai de textul de lege.
Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.
Dacă persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă, măsurile asigurătorii sunt obligatorii. Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instituții publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunuri exceptate de lege.
Împotriva instituirii acestei măsuri este prevăzută calea de atac a contestației, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.
Legea procesual penală prevede două tipuri de măsuri asigurătorii: sechestrul- instituit asupra unor bunuri mobile sau imobile, și poprirea- asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu suspectului sau inculpatului ori părții responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de către cel păgubit.
LEAVE A REPLY