Măsurile preventive dispuse în procesul penal sunt reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă. În funcție de faza procesului penal în care acestea sunt dispuse, legea procesul penal stabilește căi de atac împotriva măsurii luate.
Astfel, măsura preventivă a reținerii se dispune de către organul de cercetare penală sau de procuror. Împotriva ordonanței organului de cercetare penală prin care s-a luat această măsura, suspectul sau inculpatul poate face plângere la procurorul care supraveghează urmărirea penală, înainte de expirarea termenului, care se va pronunța de îndată. Împotriva ordonanței procurorului de luare a măsurii, plângerea se înaintează la prim-procurorul parchetului sau la procurorul ierarhic superior.
Dacă sunt dispuse măsurile preventive ale controlului judiciar respectiv, ale controlului judiciar pe cauțiune, căile de atac sunt astfel determinate. Măsurile pot fi dispuse de către procuror, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau de către instanță. Împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat măsura, inculpatul poate face plângere în termen de 48 de ore de la comunicare la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. Împotriva încheierilor judecătorului de cameră preliminară prin care acesta dispune asupra măsurii preventive, inculpatul poate formula contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare sau de la comunicare. Competența soluționării contestației aparține judecătorului de camera preliminară de la instanța superioară, iar dacă a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, completului competent de la această instanță. Împotriva încheierilor prin care instanța dispune în primă instanță asupra acestor măsuri, se poate formula contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare sau comunicare, competența aparține instanței ierarhic superioare sau completului competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Măsurile preventive ale arestului la domiciliu sau ale arestării preventive se dispun de către judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța. Împotriva acestor măsuri este prevăzută ca o cale de atac – contestația care se formulează în termen de 48 de ore de la pronunțare sau comunicare. Competența soluționării fiind determinată conform precizărilor precedente.
O altă delimitare de regim juridic a măsurilor preventive o presupune stabilirea duratei maxime prevăzute de lege pentru care se poate dispune măsura.
În cazul reținerii, dispunerea se face pentru cel mult 24 de ore, numai în faza de urmărire penală, nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, precum și durata pentru care se afla sub puterea unui mandat de aducere legal emis.
Măsurile controlului judiciar și a celei a controlului judiciar pe cauțiune se dispun pentru o perioada de cel mult 60 de zile în cursul urmăririi penale și nu pot depăși 1 an ( dacă pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani) sau 2 ani (dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 5 ani). În cursul procedurii de cameră preliminară sau de judecată în primă instanță, măsurile se dispun pentru maxim 60 de zile, nu pot depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.
Arestul la domiciliu și arestarea preventivă se pot dispune pentru o perioadă de maxim 30 de zile. În cursul urmării penale, durata totală nu poate depăsi 180 de zile. În cursul judecății în primă instanță durata totală nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanță nu poate depăși 5 ani.