Legea instutie faptul ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de un mninor care la data comiterii ei nu era raspunsator penal. Capacitatea penala a minorului se determina in mod diferit in functie de varsta lui asadar, minorul sub 14 ani nu raspunde penal, cel intre 14-16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste a a actionat cu discernamant iar cel de 16 ani raspunde penal.

Minorii sub 14 ani beneficiaza de o prezumtie absoluta a lipsei de discernamant care nu poate fi supusa probei contrare si nu conteaza gradul de dezvoltare psiho-fizica a minorului indiferent de felul infractiunii comise. Legea 272/2004 privind promovarea drepturilor copilului a propus directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului ca se va dispune in acest sens luarea masurii plasamentului sau cea a supravegherii specializate. Organul competent care poate dispune masuri de acest fel este Comisia pentru Protectia Copilului daca se este valid acordul parintilor sau al reprezentantului legal al copilului sau instanta daca acordul lipseste.

Criteriile in baza carora se vor retine masurile precizate sunt:
1. conditiile care au favorizat savarsirea faptei
2. gradul social al faptei
3. mediul in care a crescut si a trait minorul
4. riscul savarsirii de acesta a unei noi fapte prevazute de legea penala
5. orice alte elemente apte sa caracterizeze situatia copilului
Daca se aplica masura supravegherii specializate familia trebuie sa isi asume anumite obligatii precum:
a. copilul va frecventa cursurile scolare
b. va utiliza servicii de ingrijire de zi
c. va urma tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie
d. i se va interzice sa frecventeze unele locuri sau sa aiba legaturi cu anumite persoane.

Daca minorul nu va mai putea sta in familia sa deoarece nu isi indeplineste obligatiile se poate dispune plasamentul lui in familia extinsa sau cea substituita pana isi va duce la capat cerintele. Legea 272/2004 defineste familia extinsa ca fiind cea alcatuita din copil, parinti si rudele lui pana la gradul IV inclusiv iar cea substituita sunt persoanele care in condtiile legii asigura cresterea si ingrijirea copilului.

Minorul intre 14 si 16 ani se prezuma ca nu are discernamant dar in acest caz prezumtia poate fi dovedita prin proba contrarie. Discernamantul se poate demonstra ca a existat in baza unei expertize de specialitate.Chiar daca opereaza aceasta prezumtie, ea poate fi inlaturata prin invocarea betiei sau iresponsabilitatii.

In cazul in care un minor a incepu sa comita o infractiune inainte de 14 ani dar a avut continuitate si dupa aceasta varsta, actionand cu discernament, el va raspunde penal numai pt actele savarsite dupa implinirea varstei majoratului. In situatia de fata nu se ia in calcul infractiunea progresiva pentru care angajarea raspunderii penale a minorului se va intampla numai in cazul in care actiunea a fost comisa in perioada in care a actionat cu discernament.