Sediul materiei îl reprezintă art. 277, 278, 279 Noul Cod de Procedură Penală.
Codul prevede în art. 277 că orice adăugare, corectură ori suprimare făcută în cuprinsul unui act procedural este luată în considerare numai dacă aceste modificări sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfârşitul actului, de către cei care l-au semnat. Modificările neconfirmate, dar care nu schimbă înţelesul frazei, rămân valabile. Locurile nescrise în cuprinsul unei declaraţii trebuie barate, astfel încât să nu se poată face adăugări.
În legătură cu erorile materiale, art. 278 prevede că erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară ori de instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu. Prin eroare materială se înțelege scrierea incorectă a unui nume, prenume, adrese, calcularea greșită a perioadei de reținere.
În vederea îndreptării părțile pot fi chemate să dea lămuriri. Despre îndreptarea efectuată organul judiciar întocmește, după caz, un proces verbal sau o încheiere, făcând mențiune și la sfărșitul actului corectat. Deci se întocmește un act distinct, care cuprinde chestiunile corectate. Acest act poate fi un proces-verbal sau o încheiere în funcție de organul judiciar care îl întocmește.
În articolul următor este reglementată îndreptarea omisiunilor vădite. Acesta prevede că dispoziţiile art. 278, adică aceeași procedură aplicată în cazul erorii materiale se aplică şi în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, avocaţi, potrivit art. 272 şi 273, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii. Astfel se va întocmi un alt act prin care organul judiciar se va pronunța asupra chestiunilor, asupra cărora a omis să se pronunțe.
LEAVE A REPLY