Nulitatea actului juridic civil                                                                                                                      

Orice persoana, fizica sau juridica, incheie de-a lungul existentei sale, nenumarate acte juiridice fiind aproape imposibil de imaginat contrariul. Manifestarea exterioara a vointei noastre se concretizeaza de cele mai multe ori in acte juridice atunci cand luam contact cu alte persoane. Mici imprumuturi, donatii sau acte de instrainare de o mica sau mare importanta, toate compun o latura importanta a convietuirii in societate.

Plecand de la premisa esentiala a actului juridic civil, vointa, putem concluziona cu usurinta ca exista un motiv, o cauza, un interes ce impinge o persoana sa incheie un act. Nimeni nu incheie un act fara sa urmareasca ceva, sau cum intr-un mod umoristic s-a exprimat un doctrinar roman „actul juridic este o actiune prin care omul cauta cu lumanarea un anumit efect juridic”. De aceea, este deosebit de importanta cunoasterea sanctiunii aplicabile atunci cand sunt incalcate normele prevazute pentru incheierea lor valabila. Sunt, desigur, nenumarate situatii in care un act este incheiat in mod intentionat cu nerespectarea acestor norme dar si necunoasterea legii din comoditate ori lipsa de interes poate conduce la anularea lui.

Nulitatea este o sanctiune ce intervine indeosebi in legatura cu actele juridice civile dar nu numai. Exista anumite exceptii, cum sunt spre exemplu nulitatea persoanelor juridice sau a actelor de stare civila, acestea din urma nefiind acte in sens negotium ci instrumentum.

In functie de interesul ocrotit, se cunosc doua forme de nulitate: absoluta si relativa. Desi exista o distinctie intre cele doua, nulitatea este unica si presupune interventia justitiei, diferenta constand doar in regimul juridic aplicabil, adica cine o poate invoca, cat timp poate fi invocata si daca poate sau nu fi acoperita prin confirmare.

Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, noul cod civil instituind chiar obligativitatea instantei de a o invoca (nu constata) din oficiu. Este imprescriptibila, deci poate fi invocata oricand, si, din motive de ordin logic, nu poate fi acoperita prin confirmare deoarece daca o persoana renunta la dreptul de a o invoca, ea va putea fi invocata oricand de o alta persoana. Totusi, desi invocarea nulitatii absolute este imprescriptibila, pretentiile patrimoniale in legatura cu actul anulat sunt supuse prescriptiei.

Nulitatea relativa poate fi invocata doar de cel ce era protejat de norma incalcata, legiuitorul alegand sa restranga drastic sfera persoanelor ce pot invoca aceasta nulitate comparativ cu cea absoluta. Tocmai din acest motiv ea poate fi confirmata si tot spre deosebire de cea absoluta, este prescriptibila.

Interesul general protejat in cazul nulitatii absolute nu exclude un interes individual, fiindca persoana care doreste sa invoce nulitatea absoluta trebuie sa urmareasca satisfacerea unui interes propriu prin anularea acelui act, in caz contrar, conform codului de procedura civila, actiunea va fi respinsa ca fiind lipsita de interes. Exceptie face doar procurorul, care nu urmareste un interes propriu, ci protejarea persoanei pentru care introduce actiunea, spre exemplu, o persoana disparuta.

Totusi, estential pentru invocarea nulitatii nu este doar cunoasterea regimului ei juridic, ci si cunoasterea corecta a conditiilor de validitate ale actului. Aceste conditii sunt prevazute la art 1179 Cod Civil, si pot fi de fond, referindu-se la continutul actului, sau de forma, legate de exteriorizarea vointei.

Capacitatea se refera atat la cea de folosinta cat si la cea de exercitiu. Nerespectarea incapacitatilor atrage in cazul persoanei fizice nulitatea absoluta, daca este incalcata capacitatea de folosinta, ori relativa daca este incalcata capacitatea de exercitiu. In cazul persoanei juridice, nerespectarea principiului specialitatii atrage nulitatea absoluta iar nerespectarea capacitatii de exercitiu atrage nulitatea relativa.

Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice si sa fie liber si neviciat.

Actul juridic trebuie sa priveasca un obiect valabil, determinat sau determinabil, sa fie licit, posibil si sa existe.

Scopul, motivul pentru care se incheie actul juridic civil, trebuie sa existe (inexistenta atragand nulitatea relativa) sa fie licita si morala. Intotdeauna o cauza ilicita va atrage nulitatea absoluta iar prestatia va fi supusa restituirii in mod obligatoriu.

In ceea ce priveste forma, ea va atrage sanctiuni diferite, in functie de cum este o conditie de validitate, ad probationem sau pentru opozabilitate fata de terti. Daca este prevazuta ad validitatem va atrage nulitatea absoluta, iar daca este prevazuta pentru opozabilitate fata de terti ori ca o conditie ad probationem, validitatea actului nu va fi afectata dar vor exista dificultati in ceea ce priveste dovedirea incheierii actului si obligarea tertilor la respectarea unei realitati juridice.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts