Tranzacţia este un contract şi este supusă cauzlor de nulitate a contractelor. Tranzacţia poate fi afectată de nulitate pentru aceleaşi cauze a şi orice alt contract prevede art 2273 alin. (1) C.civ. Cu toate acestea, ea nu poate fi anulată pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neîntelegerii părţilor şi nici pentru leziune. Este nulă absolut tranzacţia care are un obiect sau o cauza ilicită sau imorală, ori prin care se fraudează legea sau drepturile terţilor. Tranzacţia este anulabilă pentru viciile de consimţământ.
Orice tranzacţie încheiată pentru executarea unui act lovit de nulitatea absolută, afară de cazul în care părţile au tranzacţionat expres asupra nulităţii. În cazul în care tranzacţia s-a încheiat pentru executarea unui act anulail, anularea tranzacţiei poate fi cerută doar de partea care la data încheierii tranzacţiei nu cunoştea cauza de anulabilitate ( art. 2274 C.civ). Este, de asemenea, nulă tranzacţia încheiată pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false. Descoperirea ulterioară de înscrisuri necunoscute părţilor şi care ar fi putu influenţa conţinutul tranzacţiei nu reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, cu excepţia cazului în care înscisurile au fost ascunse de către una dintre părţi sau, cu ştiinţa ei, de către un terţ.
Tranzacţia este nulă dacă din înscrisurile descoperiterezultă că părţile sau numai una dintre ele nu avea niciun drept asupra căruia să poată tranzacţiona. Tranzacţia asupra unui proces este anulabilă la cererea părţii care nu a cunoscut ca litigiu fusese soluţionat printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat ( art.2277 C.civ).
Nulitatea contractului de tranzactie sau anularea unei clauze a tranzacţiei conduce la nulitatea sau anularea întregii tranzacţii, care este privită ca un tot indivizibl. Tranzacţia este indivizibilă în ceea ce priveşte obiectul său. În lipsa unei stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte ( art. 2278 C.civ).
Motivul de nulitate al unei tranzacţii judcare ( al hotărârii de expedient) nu poate fi însă invocat pe calea apelului. Exlicaţia constă în că instanţa nu a judecat cauza, ci a luat doar act de învoiala părţilor, tranzacţia fiind un contract judiciar, deci nu se poate pune problema unei greşeli de judecată. Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită înte părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recusr la instanţa ierarhic superioară ( art. 434 C.proc.civ).
Tranzacţia care, punând capăt unui proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiune în declararea simulaţiei . Hotărârea prin care s-a desfiinţat tranzacţia în cazurile prevăzute mai sus face ca hotărârea judecătorească prin care tranzacţia fusese constatată să fie lipsită de orice efect ( art. 2278 C.civ). Textul art. 2278 C.civ. face o aplicaţie particulară a căilor de desfiinţare a contractelor în cazul tranzacţiei, care este un contract judiciar.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY