Cu siguranta ca foarte multi dintre noi am vazut cel putin un film cu un proces mai mult sau mai putin spectaculos si am fost oarecum dezamagiti cand am luat contact cu o instanta adevarata.
Sistemul nostru juridic este rigid si anost. Asta procedural vorbind, pentru ca in sala atmosfera se relaxeaza fix atunci cand cineva spune o prostie, face o gluma, sau se abate de la limbajul „de lemn” mai pe intelesul publicului, cand martorii confuzi incurca robele sau cand inculpatul o corecteaza pe doamna judecator ca nu cu dansa a intretinut el relatii, deci sa nu-i dicteze asa ceva grefierei, ci cu martora. Dar toate acestea nu au nimic din atmosfera spectaculoasa cu care ne-am obisnuit in filmele americane.
Cand pasesti pentru prima data intr-o sala de judecata romaneasca, primul lucru pe care il observi este solemnitatea. Este rece, seaca si aduce oarecum cu disciplina din clasa I cand iei contact pentru prima data cu o educatoare ce nu-ti da voie sa vorbesti decat intrebat, desi tu pana atunci erai obisnuit sa spui orice si oricand. Aici inveti sa fii diplomat fie ca vrei fie ca nu vrei.
Printre dezavantajele marunte ale sistemului nostru se numara „telefonul fara fir”, cum il numesc studentii, la care unii judecatori renunta altii nu. Este vorba despre intrebarile pe care avocatul le adreseaza inculpatului, paratului ori reclamantului, prin intermediul judecatorului, de parca acestia nu ar fi prezenti. Dar asta tine de o procedura prea rigida la care, dupa cum spuneam, unii judecatori renunta, permitandu-i avocatului/procurorului sa adreseze intrebari directe. Robele insa, par a fi o cu totul alta poveste. Personal consider ca roba nu ar trebui sa existe pentru avocati ori pentru procurori. Consider ca ea pune bariere intre avocat si clientul sau fiindca pare a-l plasa mai degraba in sala in care pledeaza decat in fata clientului pe care il reprezinta.
Dar, sa ne referim si la lucruri mult mai serioase, nu la tinuta sau la modul in care ne adresam instantei. Principalul neajuns al sistemului fara jurati este lasarea deciziei in mana unui singur om (sau 2, sau 3 sau 5 ). Este foarte adevarat ca decizia trebuie lasata pe seama unui om cu pregatire, nu pe seama a 12 cetateni culesi din randul celor cu drept de vot, dar, desi pregatirea este un avantaj, asta nu schimba cu nimic faptul ca si judecatorii sunt oameni, la fel ca cei 12 jurati. Au prejudecati, chiar daca cei mai multi stiu sa le controleze, au parti sensibile si parti mai putin sensibile in suflet si au desigur, un caracter puternic. Apreciez ca rolul lor ar trebui sa fie mai degraba de „arbitru” la fel cum se procedeaza la curtile cu jurati. Juratii decid, dar judecatorul are libertatea de a schimba verdictul, de a accepta unele probe si a renunta la altele, de a sanctiona abaterile si iesirile partilor si de a instrui juratii sa nu tina cont de anumite aspecte irelevante. Imi pare o colaborare mult mai avantajoasa decat expunerea faptelor in fata unui om si o confruntare formala. Rigiditatea discursului duce la inselarea atentiei si la cosmetizarea esentialului. Este foarte greu de urmarit un proces prin birocratia cu care ne confruntam dar, banuiesc ca la acest capitol, fiecare sistem duce propria lupta.
Daca ati observat si singuri un proces intr-o instanta din Romania, atunci nu cred ca are rost sa insist pe acest aspect. Sa trecem asadar la curtile cu jurati si inainte de toate nu, nu sunt nici acestea atat de impresionante ca in filme dar sunt cu siguranta mai „vii”.
In primul rand, partile nu ajung in fata juratilor intotdeauna. La procesul acesta se ajunge daca judecatorul considera ca actiunea a fost introdusa corect si bineinteles, in functie de tipul litigiului.
Juriul va fi constituit din 12 cetateni care stiu sa scrie si sa citeasca, au peste 18 ani, nu au comis nicio infractiune si au drept de vot. Fiecare cetatean care indeplineste aceste conditii este obligat la un anumit moment sa isi faca datoria civica. Apararea va alege 6 iar acuzarea 6, din toti cei pusi la dispozitie. Fiecare parte are posibilitatea de a le adresa scurte intrebari dar pentru a-i alege, trebuie sa ai bune abilitati de citire. Avand in vedere ca fiecare o sa aleaga 6 jurati care par a inclina in favoarea sa, sa spunem deci ca lucrurile sunt oarecum echilibrate din acest punct de vedere. Pentru a castiga procesul nu este nevoie sa ii convingi pe toti 12, ci pe unul singur pentru ca decizia trebuie luata in unanimitate. Daca in timpul deliberarii secrete unul s-ar impotrivi deciziei majoritare, atunci ceilalti 11 au obligatia de a-l convinge. Nu este exclus insa ca unul singur sa-i convinga pe ceilalti. Am vazut cu totii „12 angry men”.
Confruntarile in fata juratilor sunt intr-adevar mult mai libere ca cele din instantele romanesti. Noi interogam prin intermediul judecatorului cu intrebarile date in prealabil. Avocatii din sistemul curtilor cu jurati se adreseaza direct martorului/ clientului/ inculpatului, prin intrebari de tipul „da” sau „nu” ori intrebari cu raspuns liber. Cele de tipul „da sau nu” sunt printre cele mai isnelatoare fiindca de formulare depinde totul. Avocatul, printr-o succesiune ametitoare de conexiuni logice ca un mic Socrate, il poate face pe martor sa para nesigur ori nesincer.
Aparatorii sunt mult mai activi in cadrul acestor procese decat cei din instantele romanesti iar negocierile dintre parti mult mai aprinse fiindca de cele mai multe ori si ei se tem sa lase deciziape seama juratilor, neincrezatori in imprevizibilitatea ce-i caracterizeaza pe acestia. Exista totusi cateva trucuri pentru a-ti da seama daca juratii sunt sau nu de partea ta. Dupa pledoaria finala, juratii se retrag pentru deliberare. Desigur ca fiecare parte a incercat sa ii atraga. Cand probele acuzarii sunt credibile si suficiente, apararii nu-i ramane decat sa incerce sa simpatizeze cu juriul spre o pedeapsa cat mai redusa ori sa negocieze una direct cu acuzarea. Daca fapta este grava si apararea nu reuseste sa castige juratii, nu-i ramane decat sa acuze procuratura ca nu are dovezi suficiente si ca nu poate dovedi vinovatia dincolo de orice dubiu. Dupa deliberare, semenele tin de asteptare si de intoarcerea juriului in camera. Daca deliberarea a durat mult, inseamna ca dovezile acuzarii nu au fost atat de clare si ca atare, juratii au avut de apreciat foarte multe aspecte, daca a durat foarte putin, probabil ca erau hotarati deja. Daca la intrarea in camera, nici macar unul nu se uita in directia apararii spre exemplu, este foarte posibil sa fi decis pentru acuzare. Dar pentru mai multe astfel de „trucuri” in citirea juratilor, ar trebui totusi sa va adresati avocatilor care pledeaza in astfel de instante.
In concluzie este greu de spus care dintre cele doua sisteme este mai sigur dar un lucru este cert: niciunul dintre ele nu este perfect. In cadrul curtilor cu jurati, un mare rol il au jocurile de cuvinte, puterea de convingere si mila. Oricat de spectaculoase sunt pledoariile si atitudinile in aceste procese, sa tinem intotdeauna cont ca un judecator este mai dificil de influentat sub acest aspect.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY