Noul Codul de Procedură Civilă reia în art 416 – 423 instituţia perimării cererilor în faţa instanţei. Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şamd, se vor perima de drept, dacă a rămas în nelucrare timp de 6 luni. Se vor perima de drept şi cererile împotriva celor lipsiţi de capacitate.

Perimarea implică prezumţia de renunţare tacită a părţii la judecată şi constituie o sancţiune a pasivităţii ei. Aşadar, perimarea nu va opera dacă actul de procedură trebuia îndeplinit din oficiu, precum si cat timp, fara vina părtii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă ori nu s-a putut fixa termen de judecata (Art 416, NCPC)

Perimarea corespunde intereselor părţilor şi ale justiţiei, căutând să evite menţinerea pe timp îndelungat a unor situaţii neclare şi aglomerarea inutila a instantelor.

Conform codului de procedură civilă, termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză. Întreruperea va opera dacă se îndeplineşte un act de procedură in scopul judecării. Perimarea va fi suspendată pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor împrejurări mai presus de voinţa sa, pe timpul suspendării judecăţii la cererea părţilor şi, în condiţiile legii, pe timpul suspendării de drept a judecăţii.

Perimarea este indivizibilă, în sensul ca de cererea de perimare sau actul întrerupător de perimare făcut de unul din reclamanţi, vor beneficia şi ceilalţi.

Perimarea se constată din oficiu sau la cerere, printr-o hotarâre supusă recursului, termenul curgând de la pronunţare. Dacă perimarea este invocată pe cale de excepţie, hotărârea poate fi atacată o data cu fondul.

Perimarea stinge procesul, rămânând fără efect actele procesuale făcute în acea instanţă; ea nu stinge dreptul la acţiune, care poate fi exercitat cât timp nu este prescris (Art 422, NCPC). Dacă se face o noua cerere de chemare în judecată, se pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate.