Reglementare: art. 696-698 Cod Procedură Civilă.
Perimarea executării silite este o sancţiune procesuală ce determină stingerea actelor de urmărire ca o consecinţă a lipsei de diligenţă a creditorului, care nu manifestă stăruinţă pentru realizarea executării silite începute la cererea sa. Perimarea operează de plin drept, odată cu împlinirea termenului de şase luni de la data ultimului act de urmărire. Dacă actul de executare trebuia îndeplinit din oficiu de organul de urmărire, termenul de perimare nu curge.
Perimarea se constată de către instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părții interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a parților. Perimarea executării atrage desființarea tuturor actelor de executare, cu excepția celor care au dus la realizarea, în parte, a creanței cuprinse în titlul executoriu și a accesoriilor.
În caz de perimare a executării, se va putea face, înăuntrul termenului de prescriptie, o noua cerere de executare silita. Iar, în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspenda pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului.
După încuviințarea executării silite, executorul va comunica debitorului încheierea de încuviințare a executării silite, precum și o nouă somație, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.
Perimarea nu operează dacă urmărirea silită s-a efectuat, iar executorul nu a întocmit actul de adjudecare, întrucât acest act trebuie îndeplinit din oficiu. De asemenea, perimarea nu operează nici în cazul creanţelor fiscale.
LEAVE A REPLY