Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că prin art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti a fost introdusă o derogare de la dispoziţiile OG nr. 2/2001, în sensul că plângerile formulate în temeiul OG nr. 15/2002, împotriva procesului verbal de contravenţie, prin care s-a reţinut săvârşirea faptei de a circula fără deţinerea rovinietei valabile, se introduc la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, iar nu la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013: ”procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”. Înalta Curte precizează că, din interpretarea teleologică şi sistematică a acestor dispoziţii legale, se constată că acestea se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal, nu şi în materie contravenţională. Prin urmare, în materie contravenţională, prevederile Legii nr. 2/2013, referitoare la modificarea competenţei în această materie, vor fi aplicabile, conform regulii instituite de art. 24 C.proc.civ., coroborat cu art. 25 alin. (2) C.proc.civ., doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.

În speţă, plângerea contravenţională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, astfel că soluţionarea pricinii este de competenţa judecătoriei în raza căreia a fost săvârşită contravenţia. (Decizia nr. 2931 din 28 mai 2013 pronunţată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect conflict negativ de competenţă)