Coordonator: Av. Bogdan Dobrescu
Editor articol juridic: Matei Corina
Plata nedatorata este un fapt juridic (licit), mai precis o actiune omeneasca savarsita fara intentia de a produce efecte juridice, dar care totusi se produc in temeiul legii, impotriva autorului ei. Printr-o astfel de plata, o persoana executa o prestatie la care nu era obligata si nici nu a avut intentia de a plati pentru altul. Cel care plateste se numeste „solvens” iar cel caruia i se plateste se numeste „accipiens”
Plata este un mod de executare in natura a unei obligatii pozitive, de „a da” sau de „a face” iar daca datoria nu exista, atunci plata nu are o cauza legala iar acest lucru va da nastere unui drept la restituire. Restituirea poate fi voluntara, iar in cele mai multe cazuri nu se ajunge in instanta, insa daca partile nu se inteleg iar cel care a primit plata refuza restituirea, se poate introduce o actiune in repetitiune.
Principalele conditii pentru a putea solicita restituirea:
1. sa existe o plata
2. plata respectiva sa fie nedatorara
3. uneori- sa existe o eroare
Plata poate fi o suma de bani, un bun determinat sau determinabil, in cazul obligatiilor de a da, sau poate consta in executarea unei prestatii in cazul obligatiilor de a face si este important de stiut ca pana la proba contrara se va prezuma ca solvens a facut plata cu dorinta de a stinge o datorie proprie. Prin urmare, sarcina probarii platii nedatorate revine aceluia care solicita restituirea.
In al doilea rand, trebuie ca intre accipiens si solvens sa nu existe un raport juridic. Aceasta inexistenta poate fi absoluta sau relativa. In cazul inexistentei absolute solvens nu are nicio obligatie fata de accipiens, iar in cazul inexistentei relative, ceea ce s-a platit nu forma obiectul obligatiei dintre cei doi, dar exista o alta obligatie de aceeasi natura.
O situatie mai aparte se gaseste in cazul „obligatiilor naturale”, adica acele obligatii prescrise si executate ulterior de debitor. Aceste obligatii exista si nu pot fi considerate plati nedatorate, intrucat prescriptia nu afecteaza existenta lor, ci pur si simplu fac ca ele sa nu mai poata fi executate silit. Nici obligatiile executate inainte de un termen suspensiv nu pot fi considerate plati nedatorate. Executarea lor nu poate fi ceruta inainte de termen, dar daca sunt executate inainte de bunavoie nu se mai poate cere restituirea pentru ca debitorul oricum avea de executat.
In ceea ce priveste eroarea, daca cineva face o plata stiind ca nu o datoreaza, inseamna ca a dorit sa faca o liberalitate. Liberalitatile insa nu se prezuma, cel care refuza restituirea va trebui sa dovedeasca faptul ca solvens i-a platit cu intentia de a-l gratifica.
Singura eroare relevanta este eroarea in care se gaseste solvens, nu accipiens. In plus, daca solvens a facut plata printr-un reprezentant, este suficient ca reprezentantul sa fi fost in eroare.
Spunem ca eroarea nu conditioneaza intotdeauna restituirea deoarece eroarea nu este ceruta, spre exemplu, in cazul inexistentei obiective sau cand un contract a fost desfiintat din motive de nulitate absoluta ori relativa, caci plata nu s-a facut din eroare dar ea devine nedatorata fiindca a disparut raportul juridic pe care se intemeia.
Accipiens nu va fi obligat la restituire daca dovedeste ca, de fapt, cel care i-a platit:
-a vrut sa faca plata pentru o alta persoana
-a confirmat o obligatie anulabila (mai precis, solvens avea fata de el o obligatie lovita de nulitate relativa pe care a ales sa nu o invoce, fancand plata si confirmand astfel obligatia)
-a dorit sa faca o liberalitate
Actiunea in repetitiune este o actiune personala si se prescrie in termenul general de 3 ani. Acest termen curge de la momentul in care solvens a cunoscut sau trebuia sa cunoasca plata nedatorata si persoana obligata la restituire. In cazul in care restituirea vine ca o consecinta a anularii sau alte cauze de incetare a raportului obligational, termenul va curge de la ramanerea definitiva a hotararii de anulare sau data de la care rezilierea/rezolutiounea a devenit irevocabila.
Daca obiectul platii a fost un bun determinat, actiunea in restituirea va avea caracterul unei actiuni in revendicare si va deveni imprescriptibila.
Actiunea va fi respinsa daca cel ce primeste datoria, fiind creditorul unei alte persoane, primeste plata de la solvens, crezand ca a primit de la adevaratul lui debitor. Convins ca plata a fost facuta corespunzator, accipiens renunta la garantiile lui ori lasa termenul sa se implineasca. Daca s-ar admite actiunea in restituire s-ar crea o situatie injusta: adevarata datorie s-a prescris pentru ca accipiens nu a actionat impotriva debitorului sau crezand ca acesta i-a platit, solvens ar cere sa ii fie restituita plata si singura persoana, accipiens, aflata in eroare, nu s-ar mai bucura de protectie juridica. Prin urmare, solutia aleasa de legiuitor este ca solvens sa nu poata cere restituirea, avand dreptul in schimb, sa se indrepte impotriva adevaratului debitor.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY