Pluralitatea de infracțiuni presupune o pluralitate sau o diversitate de fapte corespunzătoare unei multitdini de unități infracționale distincte unite de un element de legătură comun, constând în unitatea subiectului activ și reprezintă o expresie juridică a unei realități faptice. Pluralitatea de infracțiuni presupune realizarea de către aceeași persoană a unui conținut de infracțiune de mai multe ori sau a mai multor conținuturi de infracțiune.
Formele acesteia sunt:
– concursul de infracțiuni
– recidiva
– pluralitatea intermediară
Concursul de infracțiuni se realizează prin infracțiuni comise înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru una dintre ele și se caracterizează prin condiții de existență identice în cazul persoanei fizice și al persoanei juridice.
Există două tipuri de concurs de infracțiuni: real și formal.
Concursul real se caracterizează prin două sau mai multe infracțiuni care au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată pentru ele. De asemenea, una dintre infracțiuni trebuie comisă pentru săvârșirea sau ascunderea alteia.
Concursul formal se caracterizează printr-o acțiune sau inacțiune săvârșită de o persoană, care, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni. Este, de asemenea, identic în cazul persoanei fizice sau al celei juridice.
Recidiva, în cazul persoanei fizice, prin care condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare. De asemenea, în cazul persoanei juridice, constă în săvârșirea unei infracțiuni cu intenție sau cu intenție depășită din nou, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la reabilitare.
Pluralitatea intermediară se caracterizează prin faptul că se săvârșește din nou o infracțiune, dar nu sunt îndeplinite condițiile de la recidivă, după rămânerea definitvă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată.
Mecanismul de sancționare a concursului de infracțiuni constă în stabilirea pedepsei principale, accesorii și complementare și a măsurilor de siguranță pentru fiecare dintre componente.
Principalul criteriu de delimitare dintre concursul de infracțiuni și recidivă este hotărârea judecătorească definitivă de condamnare cu privire la primul termen al pluralității. Recidiva se constată când prin hotărârea de condamnare apare starea de recidivă la momentul comiterii celei de-a doua infracțiuni. Doar condamnările pentru infracțiunile săvârșite din culpă nu atrag recidiva, împreună cu infracțiunile amnistiate sau faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală. Recidiva reprezintă o stare de agravare a pedepsei.
În cazul pluralității intermediare, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la consursul de infracțiuni.
LEAVE A REPLY