Opoziţia la plată este intervenţia pe care o face o persoană îndreptăţită de lege la un anumit debitor, punându-i în vedere să nu efectueze plata , fără prezenţa sa, ori fără consimţământul său. Efectul constă în aceea că debitorul respective este obligat să se abţină de a face plata; în caz contrar, el poate fi obligat să facă din nou plata. Pot face opoziţii la plata, de exemplu : un creditor al aceluiaşi debitor, creditorul care a pierdut înscrisul constatator al creanţei sale şi află că debitorul este gata să facă plata celui care prezintă titlul, creditorul creditorului prin popriere. Opoziţiile la plată se realizează pe căi diferite şi sunt regelemntate în principiu, de Codul ce procedură civilă.
Poprierea este o opoziţie la plată are reprezintă, în acelaşi timp, şi un mijloc de executare silită indirect. Astfel, atunci când debitorul este, la rândul lui, creditorului unui terţ, creditorul debitorului poate cere instanţei de judecată ca plat ape care terţul trebuie s-o facă creditorului său să fie poprită, urmănd a fi făcută direct creditorului popritor. În cazul popririi suntem în prezenţa a trei persoane : creditorul popritor( persoana care face cererea de poprire), debitorul său numit debitor poprit şi debitorul debitorului poprit, care se numeşte terţ poprit.Poprirea este reglementată în art. 452- 562 C.pr.civ.
Poprirea poate purta, conform art. 452 alin.(1) C.pr.civ., asupra sumelor de bani, titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale urmăribile pe care un terţ le datorează debitorului sau pe care I le va datora în viitor.
Procedura propririi este declanşată de cererea creditorului sau din oficiu, fiind de competenţa executorului judecătoresc sau de competenţa instanţei de judecată, în funcţie de natura creanţei urmărite silit (art. 453 C.pr.civ.). Astfel, in general, competenţa aparţine executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit (art. 453 C.pr.civ.), în timp ce pentru creanţele speciale (de întreţinere, alocaţiile pentru copii, despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte sau vătămarea integrităţii corporale sau a sănătătii, cu condiţia ca executarea să se facă asupra salariului sau a altor venituri periodice cunoscute ale debitorului), competenţa de instituire a popririi aparţine instanţei de judecată ( chiar instanţei de fond) şi trebuie efectuată din oficiu de îndată ce hotărârea este executorie.(art.453 alin.(2) C.pr.civ.).
Instituirea popririi va avea ca prim effect indisponibilizarea sumelor de bani sau a altor bunuri mobile incorporale datorate debitorului, în măsura necesară pentru realizarea creanţei executat silit (art. 454 alin.(2) C.pr.civ.). Din momentul în care a primit notificarea de poprire, terţul poprit este obligat să nu facă plata creditorului său, care este debitor poprit. Plata este lovită de indisponibilitate.
În faza următoare, în funcţie de natura creanţei ( după distincţia făcută de art. 453 alin(1) şi (2) C.pr.civ.), executorul judecătoresc procedează la eliberarea sumei oprite către creditor ( art. 458 alin.(1) C.pr.civ.) sau procedează la valorificarea bunurilor mobile incorporale sau a titlurilor de valoare şi distribuie creditorului popritor sumele încasate( art. 461 alin.(2) C.pr.civ.), iar în cazul celei instituite de instanţa de judecată din oficiu conform art. 453 alin.(2) C.pr.civ., terţul poprit este obligat să facă plata direct creditorului popritor în termen de 15 zile de la comunicarea popririi de către instanţă. Prin această plată se sting concomitant două obligaţii : obligaţia terţului poprit faţă de debitorul poprit şi obligaţia debitorului poprit faţă de creditorul popritor.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY