Legea nr. 223/ 2015 privind pensiile militare de stat, intrata in vigoare de la 1 ianuarie 2016 a determinat revenirea la situatia existenta in aceasta materie – pana la data de 1 ianuarie 2011. Astfel, intre 1 ianuarie 2011 si 31 decembrie 2015, regimul juridic al pensiilor militare de stat era guvernat de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Dupa momentul 1 ianuarie 2011 si pana in 31 decembrie 2015, au fost adoptate o serie de acte normative, aplicate impreuna cu Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin care se prevedeau masurile stabilite in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala. Legea care stabilea regimul juridic in materie era cea privind sistemul unitar de pensii publice. Celelalte acte normative subsidiare stabileau masuri speciale. Printre aceaste acte normative se numara OUG nr. 1/2011, Legea nr. 165/2011, Legea nr. 112/2012, Legea nr. 241/2013– toate fiind abrogate prin intrarea in vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Este relevant a se stabili premisele situatiei de fapt , care au impus aceasta modificare in ordinea juridica.
Legiuitorul a stabilit existenta unui context juridic, care impunea anumite modificari legislative cu privire la acordarea sumelor stabilite de dreptul la pensie pentru membrii sistemului de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
Astfel, s-a retinut ca procesul de recalculare/revizuire a pensiilor aflate in plata a fost caracterizat de dificultati majore in identificarea cu acuratete a cuantumului acestor venituri, precum si de un efort semnificativ pentru respectarea termenelor impuse de lege in vederea finalizarii actiunii. Actele normative mentionate care au fost abrogate prin intrarea in vigoare a noii legi au creat aceste dificultati.
De asemenea s-a concluzionat ca includerea pensiilor militare in sistemul public de pensii nu a fost oportuna. In expunerea de motive a legii se face vorbire despre faptul ca pensiile militare de stat nu constituie un privilegiu. Acestea din urma au fost instituite de legiuitor in considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective. Pe cale de consecinta, din perspectiva legislativa, exista o justificare puternica pentru a prevederea pensiile militare de stat, distinct de pensiile din sistemul public de pensii.
In plus, politica Guvernului Romaniei in domeniul apararii in perioada 2013-2016, inscrisa Programului de guvernare, impune implementarea unui model de management al resurselor umane care sa permita dezvoltarea motivarii profesionale si evolutia in cariera.
Prin prevederea distincta a pensiilor militare de stat fata de sistemul public de pensii, legea nu are ca scop majorarea pensiilor, ci realizarea unui echilibru intre veniturile realizate din pensii de catre beneficiarii proveniti din institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, pe de o parte, precum si mentinerea unei ierarhii echitabile, pe corpuri si categorii de personal, si dupa trecerea in rezerva/incetarea raporturilor de serviciu. Baza de calcul avuta in vedere la stabilirea pensiei nu determina cresterea cuantumului pensiei medii, cu impact asupra bugetului, aceasta reprezentand doar o parte din veniturile lunare ale militarilor, politistilor si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare.
Ca atare, avand in vedere aceste considerente, trebuie stabilit in ce masura derogarea legii speciale a pensiilor militare de stat este constitutionala, in raport cu dispozitiile legale ale sistemului public de pensii.
Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa a stabilit ca textul art. 16 (Egalitatea in drepturi) din Constitutia Romaniei, coroborat cu cel al art. 4 alin.(2) (privind egalitatea intre cetateni) , are in vedere discriminarile prohibite, respectiv, “discriminarea negativa”, iar nu si pe cele admisibile, asa cum este “discriminarea pozitiva”. In acest din urma caz, tinand seama de specificitatea unor situatii sau de scopul realizarii unei justitii distributive, se urmareste anularea sau diminuarea inegalitatilor obiective ( Decizia nr. 1100/2009 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin.(2) teza intai din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte dreptui de asigurari sociale).
Pe cale de interpretare, intrucat legea pensiilor militare de stat este lege speciala, derogarile de la dispozitiile sistemului public de pensii sunt justificate in masura in care ofera o discriminare pozitiva, in considerarea scopului pntru care au fost acordate. Daca insa se prevede o derogare ce este defavorabila categoriei supuse pensiilor militare de stat fata de sistemul public de pensii, atunci intervine o discriminare prohibita de principiul de rang constitutional al egalitatii in drepturi.