Conform Noului Cod Civil, răspunderea delictuală este reglementată în art 1349 – 1395 din Codul Civil (Cartea a-V-a, Obligaţii).

Efectul principal al răspunderii civile constă în naşterea unui raport juridic de obligaţii între autorul prejudiciului sau, după caz, persoana chemată de lege să răspundă şi victima injust prejudiciată, al cărui conţinut juridic este alcătuit din dreptul de creanţă al victimei la repararea prejudiciului şi îndatorirea corelativă a persoanei chemată de lege să-l repare.

Victima este creditorul obligaţiei de reparare a prejudiciului, iar autorul prejudiciului este debitorul acelei obligaţii.

În cazul asigurărilor auto, legea 136/ 1995 privind asigurările şi reasigurările din România impune în art. 48 ca persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/ înregistrării în România să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.

Legiuitorul a intenţionat ca victima injust prejudiciată să îşi poată recupera în scurt timp valoarea prejudiciului prin apelarea la casa de asigurare a autorului accidentului. La rândul ei, casa de asigurări îşi recuperează banii de la autorul accidentului prin plata primelor de asigurare de către acesta.

Problema apare în momentul în care casa de asigurări refuză să îl despăgubească victima accidentului, invocând diverse pretexte, de la existenţa unui caz de fraudă în complicitate cu poliţia, până la lipsa legăturii de cauzalitate între accident şi avariere.

Ce e bine să ştiţi este că instanţa va căuta să facă dreptate într-o astfel de speţă, şi va obliga casa de asigurări la acoperirea daunelor accidentului.

Potrivit art. 42 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor pagubite se vor exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, asiguratorul putând fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. De asemenea, art. 50 din acelasi act normativ prevede ca despăgubirile se acordă de către asigurator pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

SC Uniqa Asigurari SA a mai sustinut ca avariile declarate de reclamanta la SC Omniasig sunt identice cu cele declarate la SC Uniqa Asigurari si sunt confirmate prin planse fotografice. In aceste conditii SC Uniqa Asigurari nu este de acord sa plateasca reclamantei despagubirile solicitate […]

Expertiza a precizat ca avarierea autoturismului VW Golf nu are legatura cu vreun accident anterior, deoarece in intersectia din mun. B coliziunea s-a produs intre doua autovehicule intregi si in stare de functionare, indiferent de trecutul lor tehnic.[…]

La obiectiunile formulate de parata SC Uniqa Asigurari, expertul tehnic judiciar Ene Sandy a raspuns aratand ca sunt doua accidente total diferite, ca momente de producere, in urma carora autoturismul a fost reparat (adus in stare de functionare). Invocarea unor elemente concrete de asemanare dintre avariile autoturismului in urma celor doua accidente nu demonstreaza nimic, decat faptul ca autoturismul a fost avariat frontal. (Acţiune nr. 95/189 din 10.01.2012, Judecătoria Bârlad)

Instanţa a constatat că legiuitorul a înţeles să înlăture dreptul de opţiune al persoanelor păgubite între a chema în judecata direct pe cel răspunzător de producerea accidentului, ori pe succesorii lui în drepturi, sau a se îndrepta împotriva asigurătorului de răspundere civilă, apreciind în mod întemeiat ca este mai indicat ca cererea să fie îndreptată în toate cazurile împotriva asiguratorului, care prezintă garanţii de solvabilitate, fiind realizat astfel interesul public constând în despăgubirea promptă şi efectivă a celor păgubiţi prin accidente rutiere. Legiuitorul a înlăturat confuzia între pârât şi intervenientul forţat ce a apărut în urma legii 136/ 1995 privind asigurările şi reasigurările, şi a abrogat articolele deficitare, ce îngreunau procedura.

Persoana răspunzătoare este citată în calitate de intervenient forţat pentru a putea formula apărări cu privire la întrunirea elementelor răspunderii delictuale, însă precizarea expresă a calităţii procesuale, care nu este aceea de pârât, relevă intenţia fără echivoc a legii de a nu mai permite obligarea sa directă, conjunct sau în solidar cu asigurătorul.

Deşi această soluţie în drept rezultă din formularea actuală a legii, ea este susţinută şi de abrogarea expresă prin O.U.G. nr. 61/2005  a fostelor art.  54 alin. 3 şi art. 57 (Legea 136/ 1995 privind asigurările şi reasigurările) care dispuneau în esenţă că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se puteau exercita fie împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, fie direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei (Acţiune nr. 3353/740/2009, Judecătoria Alexandria).