Oricare dintre soţi poate introduce cererea de divorţ. Există două proceduri ce pot fi urmate pentru a încheia o căsătorie – o cale judiciară şi una administrativă.

Art 373, Codul Civil, reglementează motivele de divorţ

Divorţul poate avea loc:

a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soţi, dupa o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Competenţa materială, în caz de divorţ pe cale judiciară, reglementat în Codul Civil art 374, aparţine instanţei ultimului domiciliu comun al soţilor, dacă cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia acelei Judecătorii.

Titularul cererii de divorţ are obligaţia de a se prezenta la judecarea în primă instanţă a cererii. În caz de nerespectare a acestei obligaţii, cererea dumneavoastră va fi putea fi respinsă ca nesusţinută. Asupra cererii de divorţ instanţa se va pronunţa prin hotărâre, iar împotriva acesteia se poate declara apel, respectiv recurs, în termen de o lună de la comunicare. Dacă hotărârea de divorţ este întemeiată pe acordul ambilor soţi, ea nu este supusă niciunei căi de atac.

 

Acţiunea de divorţ este o acţiune disponibilă, asta însemnând că în orice fază a procesului poate interveni împăcarea părţilor. Pe tot parcursul judecăţii în faţa instanţei de fond se paote renunţa la cererea de divorţ.

Divorţul pe cale administrativă este reglementat la art 375- 378, Cod Civil. Cererea de divorţ poate fi înaintată ofiţerului de stare civilă sau notarului public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune.

În comparaţie cu divorţul pe cale judiciară, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.

Soţilor ce au cerut divorţul le va fi acordat un termen de reflecţie de 30 de zile, la expirarea căruia, notarul public verifică dacă cei doi stăruie în decizia de a divorţa şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat. Dacă soţii stăruie în divorţ, se va elibera certificatul de divorţ fără a face vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

Dacă există insă neînţelegeri asupra numelui de familiei pe care să îl poarte după divorţ, sau asupra exercitării drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă, respectiv notarul, va respinge cererea de divorţ şi va îndruma soţii să se adreseze instanţei pentru a lămuri neînţelegerile.

Ofiţerul stării civile sau, după caz, notarul, va trimite o copie certificată la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.

Art 375, Codul Civil, instituie o serie de condiţii pentru a înainta cererea de divorţ pe cale administrativă, iar dacă acestea nu sunt îndeplinite ofiţerul de stare civilă, respectiv notarul, va respinge cererea de divorţ. Pentru acest refuz nu există cale de atac, soţii fiind obligaţi să adreseze instanţei cererea de divorţ. Totuşi,dacă ofiţerul de stare civilă, respectiv notarul, refuză abiziv, oricare dintre soţi se poate adresa instanţei competente.

Art. 375, Codul Civil, reglementează condiţiile divorţului pe cale adminsitrativă

(1) Daca soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.

(2) Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte dupa divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor dupa divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătura şi pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5).

(3) Dispoziţiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.

 

Pentru a obţine certificatul de divorţ, soţii se vor prezenta în faţa ofiţerului de stare civilă, respectiv notarului.