Reglementare: Cod Procedură Civilă art. 527 și următ.
Se aplică în cazul cererilor pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum cererile privitoare la darea autorizațiilor judecătorești, luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Particularitatea acestei proceduri constă în faptul că nu există contrarietate de interese.
Cererile necontencioase se vor îndrepta la instanța în a cărei circumscripție petentul își are domiciliul, reședința, sediul ori reprezentanța, iar dacă niciuna dintre acestea nu se află pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului București sau la Tribunalul București. Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză aflată pe rol ori cu una deja soluționată de o instanța sau cele care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta către respectiva instanță.
Instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părții lămuriri necesare. Dacă instanța se declară necompetentă, va trimite dosarul instanței competente.
Cererea va cuprinde numele, prenumele și domiciliul sau după caz, denumirea și sediul celui care o face și după împrejurări, ale persoanelor pe care aceasta cere să fie chemate înaintea instanței, obiectul, motivarea acesteia și semnătura. Ea va fi însoțită de înscrisurile pe care se sprijină.
Dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei ori prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului și a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau fără citare, la aprecierea instanței. Instanța poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre.
Instanța se pronunță prin încheiere în raport cu toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii. Încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie. Ea este supusă numai apelului, cu excepția celei pronunțate de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este definitivă. Apelul poate fi exercitat de orice persoană interesată chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii. Termenul curge de la data la care a luat cunoștintă de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunțării. Apelul se judecă în camera de consiliu. Încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat.
Procedura necontencioasă se aplică și în cazurile în care legea dă în competența președintelui instanței luarea unor măsuri cu caracter necontencios.
LEAVE A REPLY