Noul Cod de Procedura Civila reglementeaza in art. 979 procedura partajului judiciar considerata de altfel o procedura speciala care se refera la imparteala bunurilor comune. Proprietatea comuna in sens restrans se refera la coproprietate (proprietate comuna pe cote parti) si proprietatea comuna in devalmasie.
Legea dispune ca partajul este “operatiunea juridica prin care se pune capat starii de proprietate comuna, in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun se impart, in materialitatea lor intre titulari”.
Avand in vedere ca partajul este un mod de incetare a proprietatii comune ea poate fi facuta conventional (prin acordul de vointa a tuturor coproprietarilor) sau judiciar atunci cand legea dispune o anumita modalitate de impartire a bunurilor.
Instanta compententa din punct de vedere material este judecatoria iar referitor la competenta teritoriala ea trebuie stabilita in functie de felul acestuia: succesoral sau al bunurilor comune ale sotilor, Actiunea de partaj este imprescriptibila extinctiv dar nu si achizitiv, NCC aratand ca “partajul poate fi cerut atunci cand unul din coproprietari a folosit exclusiv bunul, afara de cazul cand acest l-a uzucapat in conditiile legii”.
Pentru a se putea introduce o cerere de partaj de catre oricare dintre titularii dreptului de proprietate comuna trebuie intrunite urmatoarele elemente:
a. indicarea persoanelor intre care urmeaza a avea loc imparteala
b. titlul in baza caruia se solicita imparteala
c. bunurile supuse impartelii
d. locul unde se afla bunurile
e. persoanele care detin sau administreaza bunurile supuse impartelii.
In momentul in care instanta a admis cererea de partaj, la primul termen de judecata , respectandu-se rolul activ al acesteia, se vor lua declaratii in scris partilor cu privire la bunurile supuse impartelii. De asemenea, instanta este cea care trebuie sa aiba in vedere imparteala bunurilor voluntar de catre parti. In caz ca acest lucru nu este posibil sau nu se va incheia o tranzactie instanta va trece la stabilirea bunurilor care trebuie partajate, calitatea de proprietar a fiecarei parti iar in caz de impartire a unei mosteniri se vor stabili datoriile transmite prin succesiune, cele avute fata de persoana decedata si sarcinile mostenirii. Noul Cod de Procedura Civila precizeara in art 983 (2) ca “Instanta va face imparteala in natura. (..) ea procedeaza la formarea loturilor si atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale ca valoare, ele se intregesc printr-o suma de bani.” Instanta va intocmi o cerere de admitere in principiu in cazul in care pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de masuratoare si evaluare. Instanta va dispune imediat dupa dezbateri hotararea de partaj, care va fi motivata avand autoritate de lucru judecat si caracter interlocutoriu,. De asemenea instanta poate da si incheiere de admitere in principiu suplimentara daca dupa pronuntarea hotararii de admitere in principiu dar mai inainte de pronuntarea hotararii de imparteala se demonstreaza faptul ca exista si alti copropritari ori nu au fost determinate toate bunurile care trebuiau supuse impartelii. Din acest motiv se intelege faptul ca incheierea de admitere in principiu a cererii de partaj are un caracter interlocutoriu relativ deoarece se poate reveni sau completa. Aceste incheieri se pot ataca doar odata cu fondul prin calea de atac a apelului.
Regula in materia partajului este ca el se va produce in natura, si ca instanta este cea care are rolul de a stabili valoarea de circulatie a bunurilor supuse partajului.In situatia in care imparteala bunurilor in natura nu este posibila, instanta atunci cand unul dintre coproprietari cere asta, poate dispune prin incheiere atribuirea provizorie a intregului bun. Ea poate fi atacata cu apel odata cu fondul. Bunurile se pot atribui definitiv la cererea unuia dintre coproprietari iar instanta este cea care va stabili sultele pe care acesta va trebui sa le plateasca celorlati copartasi.
Instanta poate dispune prin incheiere vanzarea bunurilor in cazul partajului care nu poate fi realizat conventional sau pe care judecatoreasca ori in situatia in care bunurile nu pot fi impartite in natura sau atribuite unui copartas. Termenul general in care se poate vinde un bun supus partajului este de 3 luni. Incheierea privitoare la vanzarea bunului se poate fi atacata cu apel in termen de 15 zile de la pronuntare.
In cazul in care bunurile nu pot fi atribuite prin niciun mod de realizarea a partajului vor fi supuse vanzarii la licitatie publica cu ajutorul unui executor judecatoresc, respectandu-se conditia ca incheierea data de catre instanta sa fi avut caracter definitiv ori prin neexercitarea apelului sau respingerea acestuia ca neintemeiat. Legiutorul a specificat faptul ca termenul vanzarii la licitatie a bunurilor este de 30 de zile in cazul bunurilor mobile si 60 de zile in cazul celor imobile. Daca una dintre parti cere, instanta poate imparti bunurile pentru care nu s-a dispus vanzarea.
Intotdeauna cererea de partaj se va rezolva printr-o hotarare care daca e definitiva va constitui titlu executoriu avand caracter constitutiv de drepturi. Daca partajul in natura nu poate fi realizat, copartasii nu sunt de acord cu privire la atribuirea bunului si nici nu poate fi vandut instanta va decide inchiderea dosarului, dispunand acest lucru printr-o sentinta. Hotararea de partaj poate fi atacata numai cu apel la tribunal. Termenul de prescriptie a cererii de executare a hotararii de partaj este de 10 ani care incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita, in ceea ce priveste executarea bunurilor in esenta lor, nu referitor si la sulte.
Cheltuielile de judecata se vor imparti intre copartasi in functie de cota ce i se atribuie fiecaruia.
In cazul in care partile nu doresc predarea bunurilor, in termenul de prescriptie de 10 ani, hotararea de partaj nu este susceptibila de executare cu exceptia situatiei in care unii copartasi au fost obligati sa plateasca sume de bani. In aceasta situatie proprietarul exclusiv al bunului are la dispozitie o actiune in revendicare.