Plangerea prealabila constituie manifestarea de vointa realizata pe plan procesual penal sub forma unui act procesual prin care persoana vatamata solicita tragerea la raspundere penala a celui care a comis infractiunea. 
Institutia plnagerii prealabile reprezinta o exceptie de la principiul oficialitatii prevazut in art. 2 alin.2 C.proc.pen., deoarece declansarea procesului penal este lasata la aprecierea persoanei vatamatre, care decide daca sesizeaza sau nu organul judiciar in vederea tragerii la raaspundere penala. Aceasta, odata depusa la organelle judiciare, da dreptul acestora de a declansa, in conditiile legii, procedurile pentru solutionarea cauzei fara niciun fel de derogare de la parcursul activitatilor procesuale privind stabilirea existentei faptei, identitatea faptuitorului si vinovatia acestuia. 
Derularea procesului penal poate fi influentata de atitudinea persoanei vatamate nu numai in ceea ce priveste declansarea, dar si desfasurarea lui, prin retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor. Retragerea plangerii prealabile este un act unilateral al persoanei vatamate, iar impacarea partilor un act bilateral de vointa, intervenit intre persoana vatamata si faptuitor, care are acelasi effect ca si lipsa acesteia: inlaturarea raspunderii penale. 
Titularul plangerii prealabile este numai persoana vatamata, daca legea prevede ca este necesara o astfel de sesizare. Nu poate fi titular al plangerii prealabile copilul major pentru parintele sau sau un sot pentru celalalt sot, persoana vatamata avand drept exclusiv de a cere tragerea la raspundere a persoanei vatamata. Potrivit art. 131 alin 3 C.proc.pen., fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea  penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei. 
In cazuri speciale, legea prevede posibilitatea introducerii plangerii prealabile si de catre alte persoane. Astfel, potrivit art. 284 alin 2 C.proc.pen., daca persoana vatamata este un incapabil, plangerea prealabila este introdusa de persoana indreptatita a reclama. Pentru persoanele fara capacitate de exercitiu, plangerea prealabila poate fi depusa de reprezentantul legal, care poate fi parintele, tutorele sau curatorul. In cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa, plangerea se face de acestea, cu incuviintarea ocrotitorului legal. 
Instantele judecatoresti au hotarat ca plangerea prealabila poate fi depusa si prin mandatar, mandatul fiind unul special, iar procura este lasata la dosar. 
In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, actiunea penala se pune in miscare din oficiu. In cazul decesului persoanei vatamate dupa introducerea plangerii prealabile, procesul penal continua, deoarece decesul acesteia nu constituie una dintre cauzele care duc la stingerea actiunii penale. Daca plangerea prealabila a fost facuta de o persoana fara calitate, persoana vatamata si-o poate insusi printr-o declarative data organelor de cercetare penala in termen de 2 luni prevazut in art. 284 alin 1 C.proc.pen. 
Potrivit art. 283 C proc.pen., plangerea prealabila trebuie sa cuprinda: descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente. 
Potrivit art. 279 alin 2 C proc.pen., plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
Astfel cum este reglementat in art. 284 alin 1 C.proc.pen., in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Daca plangerea prealabila este adresata in mod gresit instantei, aceasta va trimite sesizarea organului de urmarire penala competent, pe cale administrativa. Plangerea care a fost gresit indreptata se considera depusa in termen in functie de data de inregistrare la organul judiciar necompetent. 
Daca se comite o infractiune care, conform legii procesual penale, este urmarita si judecata conform unei proceduri speciale, organul de urmarire penala este obligat sa o constate chiar in lipsa plangerii prealabile. Constatarea infractiunii flagrante se face conform dispozitiilor art. 467 C proc.pen.: organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal in care se mentioneaza cele constatate cu privire la fapta savarsita, procesul-verbal se semneaza de organul de urmarire penala, invinuit si celelalte persoane ascultate. Dupa constatare, persoana vatamata este chemata la organul de urmarire penala si este intrebata daca face plangere prealabila, in cazul in care este de acord, urmarirea penala continuand, in caz contrar dispunandu-se incetarea acesteia. Manifestarea de vointa a persoanei vatamate trebuie sa aiba loc in 24 de ore de la comiterea infractiunii, in cazul in care este depusa intre 24 de ore si 2 luni, fiind solutionata potrivit procedurii speciale. 
    Potrivit art. 286 C.proc.pen., daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se constata ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadradre juridical pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare cheama persoana vatamata si o intreaba daca vrea sa faca plangere. Daca este de acord, organul de cerecetare penala continua cercetarea, in caz contrar, transmite actele procurorului in vederea incetarii urmaririi penale. In acest caz, termenul de 2 luni de zile prevazut pentru introducerea plangerii prealabile curge de la data schimbarii incadrarii juridice a faptei de catre organul judiciar. 
 

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts