3db9Reabilitarea în procesul penal operează fie de drept, fie pe cale judecătorească. Astfel, realilitarea de drept operează pentru persoana fizică în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune. În acest sens, autoritatea care ține evidența cazierului judiciar va șterge din oficiu mențiunile privind pedeapsa aplicată condamnatului. Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă, în decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca executată, aceasta nu a mai săvârșit nicio altă infracțiune. La împlinirea termenului, dacă persoana condamnată nu a mai săvârșit o altă infracțiune, organul care a autorizat înființarea persoanei juridice și organul care a înregistrat persoana juridică vor șterge din oficiu mențiunile privind pedeapsa aplicată persoanei juridice.
Dispozițiile legii penale prevăd și reabilitarea judecătorească care se poate acorda persoanei fizice cu respectarea unui anumit termen stabilit în funcție de pedeapsa aplicată de instanță, dacă în acest termen nu a mai săvârșit nicio infracțiune, dacă a achitat integral cheltuielile de judecată și dacă a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul în care dovedește că nu a avut posibilitate să o facă ori dacă partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliează în străinătate.
Cererea se formulează de condamnat, iar după moartea acestuia, de soț sau de rudele apropiate. De asemenea, soțul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornită anterior decesului.
Dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare față de condamnat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru altă infracțiune, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea definitivă a acelei cauze.
Dacă condamnatul sau persoana care a făcut cererea de reabilitare dovedește că nu i-a fost cu putință să achite despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, instanța apreciind împrejurările poate să acorde un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate. Acest termen nu poate depăși 6 luni. În caz de obligație solidară, instanța fixează suma ce trebuie achitată, în vederea reabilitării, de condamnat sau de urmașii săi.
Sentința prin care instanța rezolvă cererea de reabilitare este supusă contestației în termen de 10 zile de la comunicare, care se soluționează de instanța ierarhic superioară.
Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săvârșise o infracțiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.
În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socotește de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă. Condițiile cerute de lege trebuie să fie îndeplinite și pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere. Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiții de formă poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală.
Fie operează de drept sau este pronunțată pe cale judecătorească, reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din hotărârea de condamnare. Aceasta nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut. De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță.