Noul Cod de procedura Penala instituie in art. 550 faptul ca hotararile instantei penale devin executorii la data la care au ramas definitive iar cele nedefinitive sunt executorii cand legea dispune aceasta.
Pedepsele dispuse printr-o hotărâre judecătorească pot fi : detenţiunea pe viaţă, pedeapsa închisorii (care poate avea modalităţi diferite de executare: suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de muncă), pedeapsa amenzii penale, pedepse complementare şi pedepse accesorii. De asemenea, printr-o hotărâre judecătorească penală, instanţa poate dispune măsuri de siguranţă. De asemenea in anumite conditii instanţa poate înlocui răspunderii penale cu mustrarea, avertismentul şi amenda administrativă.
Schimbarile care pot interveni in executarea unei hotarari penale sunt: revocarea sau anularea suspendării condiţionate, revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă, înlocuirea pedepsei detenţiei pe viaţă, înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul în care cel condamnat se sustrage de la executarea amenzii, liberarea condiţionată a condamnatului sau încetarea executării pedepsei la locul de muncă;
Legea prevede anumite situatii cand se poate amanda sau suspenda executarea hotararii:
1. Când se constată printr-o expertiză medico-legală că persoana sufera de o boală care o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa..
2. Dacă femeia este gravida sau are un copil mai mic de 1 an.
3. Când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pdepsei ar avea consecinţe grave pentru o anumita persiaba, familie sau unitatea in care lucreaza .
Cererea de amânare, însoţită de actele justificative pe care se întemeiază, se adresează instanţei de executare. Ea poate fi făcută de condamnat, de reprezentantul său legal, soţul condamnatului, de către apărătorul său, precum şi de procuror. În ultimul caz aratat, cererea o poate formula şi conducerea unităţii la care lucrează condamnatul. Cererea de întrerupere a executării pedepsei se adresează fie instanţei care a pus în executare hotărârea, fie instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.Timpul cât executarea a fost întreruptă, nu se socoteşte în durata pedepsei.

Când instanţa a comis greşeli în timpul punerii în executare a unei hotărâri penale orice persoana are la indemana contestatia la executare in urmatoarele situatii:

1. Când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.
2. Când se pun în executare dispoziţiile unei hotărâri, deşi hotărârea priveşte o altă persoană.
3. Când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
4. Când se invoca amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Contestaţia întemeiată pe unul din motivele arătate se introduce fie la instanţa care pune în executare hotărârea, fie la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, dacă persoana se afla în executarea unei pedepse privative de libertate.
Legea nu prevede expres un termen in care trebuie sa fie formulata contestatia la executare dar ea se va facepână la împlinirea termenului pedepsei.