Raportul donaţiilor înseamnă readucerea la masa succesorală a bunurilor donate de donatorul defunct. Au obligaţia de a raporta donaţia primită descendenţii care vin împreună la moştenire şi soţul supravieţuitor, când vine la moştenire în concurs cu descendenţii. Obligaţie de raport are şi descendentul donatarului, care vine la moştenire prin reprezentare. Obligaţia de raport există numai dacă moştenitorul obligat a acceptat succesiunea. Dacă renunţă la moştenire, el nu mai este obligat să aducă bunul la masa succesorală, afară dacă prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatorul nu l-a obligat la raport chiar şi în cazul renunţării la moştenire.

Raportul se face prin echivalent şi este considerată ca nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul în natură. Raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputaţie sau în bani. Raportul în natură poate fi făcut doar în cazurile de excepţie expres prevăzute de lege. Donatorul poate sa-l scutească de raport pe donatar în mod expres sau tacit. În cazul scutirii tacite, voinţa donatorului trebuie să fie neîndoielnică. Constituie o scutire de raport tacită deghizarea donaţiei într-un act oneros.

Sunt supuse raportului donaţiile făcute de defunct succesibililor obligaţiei la raport indiferent de forma lor de realizare, prin act autentic, dar manual, în măsura în care nu ar fi un dar obişnuit, sau donaţie indirectă.

Nu sunt supuse raportului :

  • donaţiile pe care defunctul le-a făcut cu scutire de raport;
  • donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit un alt scop decât scutirea de raport;
  • darurile obişnuite, donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici cheltuielile de nuntă, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel;
  • fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat;
  • de asemenea, raportul nu este datorat nici în cazul în care bunul donat a pierit fără culpa donatarului;

Raportul donaţiilor se poate realiza prin buna învoială sau pe cale judecătorească printr-o acţiune în realizare, exercitată fie pe cale principală, fie ca un capăt de cerere în acţiunea de ieşire din indiviziune. Aceasta este o acţiune personală, nu reală, şi poate fi promovată doar împotriva moştenitorului donatar obligat la raport, nu şi împotriva terţului subdobânditor.

Raportul cerut de unul dintre moştenitori profită şi celorlalţi moştenitori îndreptăţiţi să solicite raportul, cu excepţia celor care au renunţat expres la raport.

Termenul de prescripţie pentru exercitarea acţiunii este de 3 ani de la data la care cel îdreptăţit să ceară raportul a cunoscut donaţia, dar nu mai devreme de data deschiderii succesiunii. Donatarul nu se poate apăra împotriva acţiunii în raport prin invocarea prescripţiei echizitive.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23