Coordonator: Av. Bogdan Dobrescu
In conformitate cu dispozitiile art. 1372 alin. (1) C.Civ. “ Cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari judecatoresti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urma persoane. (2) Raspunderea subzista chiar in cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie. (3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, al tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit indatoririle decurgand din exercitiul autoritatii parintesti”
In consecinta, sunt reglementate doua ipoteze de raspundere delictuala pentru fapta altuia, si anume: raspunderea pentru fapta ilicita si prejudiciabila a minorului si a celui pus sub interdictie, indiferent de varsta.
In ceea ce il priveste pe autorul faptei ilicite si prejudiciabile, acesta trebuie ca, la data savarsirii acelei fapte, sa fi fost minor ori sa fie persoana aflata sub interdictie judecatoreasca.
Dat fiind faptul ca minorul care a implinit varsta de 16 ani se poate casatori, si prin aceasta, el va dobandi capacitate de exercitiu deplina, raspunderea parintilor nu va subzista, deoarece prin casatorie, minorul devine major.
In cazul raspunderii penru fapta minorului, ambii parinti vor fi tinuti solidar pentru repararea prejudiciului, indiferent daca acestia sunt separati, daca acel copil s-a nascut din casatorie, din afara casatoriei sau a fost adoptat, ori daca minorul locuieste sau nu cu parintii.
Prezumtia de culpa pe care se fundamenteaza raspunderea este o prezumtie relativa ce poate fi inlaturata prin proba contrara, supraveghetorii trebuind sa dovedeasca ca nu au putut impiedica fapta prejudiciabila.
Proba contrara nu consta neaparat in dovada cauzei straine, textul de lege permitand exonerarea de raspundere si atunci cand persoana raspunzatoare dovedeste faptul pozitiv al indeplinirii, in mod corespunzator si cu intreaga diligenta datorata, a obligatiei de supraveghere.
Pentru a face dovada contrara, trebuie sa se examineze conditiile concrete in care a fost exercitata supravegherea, tinandu-se cont de o serie de factori ca : numarul minorilor sau, dupa caz, a persoanelor puse sub interdictie fata de care exista obligatia de supraveghere, momentul si locul unde a fost savarsita fapta, locul unde trebuia sa se afle supraveghetorul, daca o supraveghere oricat de exigenta ar fi putut evita sau nu faptul prejudiciabil etc.
In cazul parintilor si a tutorilor, art. 1372 alin. (3) C.Civ. partea finala deroga de la fundamental subiectiv al raspunderii supraveghetorilor, dispunand ca dovada contrara “se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapra minorului constituie urmare a unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit indatoririle decurgand din exercitiul autoritatii parintesti.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY