Este o declarație făcută de bunăvoie de către o persoană, prin care mărturisește că este mama sau tatăl unui anumit copil. Recunoșterea poate opera atât față de copilul minor, cât și față de copilul major.
Codul civil prevede în art. 415 că dacă nașterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registru de stare civilă ca născut din părinți necunoscuți mama îl poate recunoaște pe copil. De asemenea, tata poate recunoaște copilul conceput și născut în afara căsătoriei. În caz de deces al copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești. Astfel, recunoașterea poate fi făcută atât în timpul vieții copilului cât și după decesul acestuia.
Recunoașterea poate fi făcută prin declarație la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin testament. Dacă recunoașterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului de stare civilă competent, pentru a se face mențiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă. Recunoașterea chiar dacă este făcută prin testament este irevocabilă.
Recunoașterea copilului poate fi contestată. Aceasta este calea de urmat pentru a se obține înlăturarea recunoașterii de filiație care nu corespunde adevărului, realității.
Codul civil prevede că recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând și de orice persoană interesată. Dacă recunoașterea este contestată de celălalt parinte, de copilul recunoscut, sau de descendenții acestuia, dovada filiației este în sarcina autorului recunoașterii sau a moștenitorilor săi.
Recunoașterea este lovită de nulitatea absolută dacă:
• a fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii nu a fost înlăturată. Cu toate acestea, dacă filiația anterioară a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească, recunoașterea este valabilă.
• a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenți firești.
• a fost făcută în alte forme decât alte forme decât cele prevăzute de lege.
Recunoașterea poate fi anulată pentru eroare, dol sau violență. Prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data încetării violenței, descoperirii dolului sau erorii. Termenul de prescripție este de 3 ani.