Potrivit art. 1.172 alin. (1) NCC, “contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate este cu titlu oneros, iar potrivit alin. (2) “contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit”.
Contractele cu titlu gratuit se clasifica, la randul lor, in:
a) contracte dezinteresate;
b) liberalitati.
Contractul dezinteresat este acel contract prin care se urmareste a se procura un serviciu celeilalte parti, fara ca partea care face serviciul sa-si micsoreze patrimoniul (de exemplu, comodatul, depozitul cu titlu gratuit, etc.).
Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sai in parte, in favoarea unei alte persoane. Nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament (art. 984 NCC).
Prin urmare, Noul Cod Civil reglementeaza doar doua categorii de liberalitati, respectiv donatia si legatul.
Donatia donatia este contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numita donatar.
Legatul este dispozitia testamentara prin care testatorul stipuleaza ca, la decesul sau, unul sau mai multi legatari sa dobandeasca intregul sau patrimoniu, o fractiune din acesta sau anumite bunuri determinate.
Dupa cum se poate observa doar donatia reprezinta un contract, adica un act juridic bilateral. Legatul este un act juridic unilateral, care exprima vointa testatorului si produce efecte juridice indiferent de atitudinea legatarului.
In ceea ce priveste capacitatea in materie de liberalitati, potrivit principiului general in materie de acte juridice, consacrat de art. 1.180 NCC, regula este – si in acest domeniu al liberalitatilor – capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Astfel, potrivit art. 987 NCC “orice persoana poate face si primi liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea”.
Incapacitatile de a dispune sau de a primi prin liberalitati, ca exceptii de la regula capacitatii, trebuie sa fie expres prevazute de lege si aceste texte sunt de stricta interpretare.
Potrivit legii, sunt incapabile de a dispune prin liberalitati:
a) minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca;
b) potrivit art. 988 alin. 2 NCC, “sub sanctiunea nulitatii relative, nici chiar dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu persoana nu poate dispune prin liberalitati in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta de tutela descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care reprezentantul ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului”.
c) potrivit art. 12 alin. 2 NCC, “nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit , daca este insolvabil”.
Intrucat incapacitatile de a dispune prin liberalitati au ca scop protectia vointei incapabilului si a intereselor familiei sale, nefiind dictate de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea relativa a liberalitatii.
De asemenea, sunt incapabile de a primi prin liberalitati:
a) in conformitate cu art. 990 NCC, “sunt anulabile liberalităţile făcute medicilor, farmaciştilor sau altor persoane, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză a decesului”
b) cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii.
Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul acceptarii donatiei.
Cu toate aceste, pentru ca liberalitatile sa fie valabile este necesar ca dispunatorul sa aiba discernamant, iar vointa sa (consimtamantul) sa nu fie alterata de vreun viciu de consimtamant: eroare, dol sau violenta. Potrivit art.1.204 NCC, consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza.