Renuntarea la mostenire este un act juridic unilateral, expres si solemn, facut in forma autentica. Prin ea, succesibilul declara in mod categoric si precis in fata notarului public ori in fata misiunilor diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei ca nu doreste sa isi insuseasca titlul de mostenitor si ca nu doreste sa uzeze de drepturile pe care vocatia sa succesorala (legala ori testamanetara) i le confera.

Renuntarea se face in termenul de 1 an de la data deschiderii succeiunii (este termenul de optiune succesoarala).

Potrivit art 1121 alin 1 NCC, prin renuntarea la mostenire succesibilul isi desfiinteaza cu efect retroactiv vocatia succesorala, fiind considerat ca nu a fost niciodata mostenitor.

Renuntarea la mostenire nu se presupune, deoarece nimeni nu este presupus a renunta la dreptul sau. Art 1112 NNC instituie totusi o prezumtie legala relativa de renuntare la mostenire stabilind ca „ este prezumat pana la proba contrara ca a renuntat la mostenire succesibilul care desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de mostenitor dupa ce a fost citat in conditiile legii, nu isi manifesta dorinta de a accepta mostenirea in termenul prevazut (1 an) de la deschiderea succesiunii.

Prezumtia de renuntare opereaza numai daca citatia i-a fost comunicata succesibilului cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea termenului de optiune succesorala.

Art 1113 NCC stabileste o prezumtie legala absoluta de renuntare la mostenire in cazul in care pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane interesate, succesibilul a fost obligat prin ordonanta presedintiala sa isi exercite dreptul de optiune in termenul stabilit de instanta, si totusi nu o face.

Renuntarea la mostenire este indivizibila (adica nu se poate renunta doar la o parte din succesiune).

Renuntarea trebuie sa fie pur abdictativa (adica impersonala, sa renunte pur si simplu, urmand ca partea sa sa fie impartita egal intre ceilalti mostenitori). Pentru a renunta la mostenire in favoarea unui alt mostenitor, persoana trebuie mai intai sa accepte ca sa aiba la ce renunta pentru altcineva.

Renuntarea trebuie sa fie cu titlu gratuit.

Declaratia de renuntare se inscrie pe cheltuiala renuntatorului, pentru informarea tertilor, in registrul national notarial. Lipsa inscrierii nu va afecta insa validitatea actului si nu ar putea fi invocata drept cuza de nulitate a renuntarii, ca succesibilul sa poata accepta mostenirea.

Prin efectul retroactiv al renuntarii renasc drepturile reale ori de creanta pe care renuntatorul le avea impotriva defunctului si care s-ar fi stins prin consolidare ori confuziune. La fel se intampla si cu datoriile pe care el le avea fata de defunct ori fata de mostenire.

Mostenitorul renuntator nu este obligat la raport si poate pastra donatia primita de la defunct in timpul vietii acestuia.

Ca efect al renuntarii, creditorii succesibilului renuntator nu vor putea urmari patrimoniul succesoral si nici creditorii succesiunii nu au dreptul sa urmareasca bunurile din patrimoniul renuntatorului.

Renuntarea facuta cu incalcarea formelor prevazute de lege este nula absolut.

Daca vointa succesibilului renuntator a fost afectata de violenta, dol ori eroare (deci a fost pacalit sau fortat sa renunte), renuntarea este anulabila. Fiind cauze de nulitate relativa, doar cel al carui consimtamant a fost viciat poate cere anularea actului prin care s-a prevazut renuntarea.

Cel care a renuntat la mostenire se poate razgandi daca sunt indeplinite cumulativ 2 conditii esentiale:

1. este inca in termenul de optiune succesorala si isi exprima acceptarea in acest termen

2. mostenirea la care a renuntat nu a fost deja acceptata de alti mostenitori

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts