Reorganizarea reprezinta acoperirea cat mai mare posibila a pasivului debitorului aflat in insolventa. Intre reorganizarea judiciara si faliment exista o serie de deosebiri la nivel social, juridic si economic. In acest sens din punct de vedere social prin reorganizare se pot pastra salariatii existenti, se pot face noi angajari cand se relanseaza activitatea si se pot seduce temporar veniturile salariale. In schimb, in cazul falimentului se pierd locurile de munca si veniturile salariale. La nivel juridic prin reorganizare se dau atentie si intereselor societatii debitoare pe cand la faliment intereseaza doar cele ale creditorilor.
Privind din prisma economica reorganizarea pe langa faliment valorifica activele la suma de piata, acopera creantele creditorilor pana la 100% in cazul creditorilor garantati se continua plata contributiilor fiscal si relatiile de afaceri cu funizorii si clientii. In cazul falimentului este necesara acoperirea costurilor fixe, se inceteaza platile calitatii de contribuabil si relatiile de afaceri cu furnizori si clienti.
Reorganizarea consta in prima faza in stabilirea unei strategii si intocmirea unui plan. Strategia se refera la cumulul masurilor ce le ia debitorul pentru a se pune in miscare planul facut cu scopul de a-l redresa si a satisfice interesele creditorilor sai. Planul de reorganizare consta in restructurarea financiara a debitorului (de exemplu prin programul de plati), ajustarea masei credale (pentru a fi acoperite in mare parte datoriile societatii), valorificarea de catre un investitor identificat de partea garantata a fondului de comert. De asemenea, in ceea ce priveste planul de reorganizare se poate urmari situatia societatii in momentul in care acesta se depune, ce imprejurari are economia si ce resurse poate sa genereze societatea cat timp planul este in derulare. In caz ca nu exista un credit furnizor, solutia este transferal fondului de comert si a celorlalte active ale societatii spre o alta intreprindere.
In prima etapa prin trasferul fondului de comert trebuie sa fie ajustata masa credala prin reducerea creantelor negarantate, sa fie transmise activele societatii in schimbul unui pret catre o persoana juridica nominalizata dupa ce planul de reorganizare a fost depus. Pretul minim consta in valoarea creantelor ce sunt garantate la momentul depunerii planulului dupa ce au fost evaluate activele.
O alta modalitate o reprezinta plata datoriilor la masa credala, astfel incat creditele trebuie sa fie platite dupa ce au fost primite de la cumparatorul fondului de comert dupa programul de plati (maxim 3 ani) sau daca se va incheia un contract de inchiriere activa debitorul in insolventa isi va putea continua activitatea.
Avantajele acestui tip de reorganizare se identifica prin faptul ca asa se mareste scopul maririi averei debitorului si gradul de recuperare a creantelor, procesul va fi guvernat de principiul celeritatii, activele vor fi valorificate mai bine si activitatile de productie impreuna cu mentinerea legaturilor de afaceri si a salariatilor vor continua.