Rezilierea reprezinta o cauza de incetarea a contractului, desi integrarea ei in sfera acestor cauze nu se desprinde in maniera clara din prevederile Noului Cod Civil. Ea reprezinta o sanctiune de drept civil ce intervine in cazul neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare succesivă. In cazul rezilierii, efectele contractului inceteaza numai pentru viitor.
Diferenta esentiala dintre reziliere si rezolutiune se regaseste la nivelul efectelor acestora. Spre deosebire de rezoluţiune însă, efectele rezilierii nu sunt retroactive, ci se produc numai pentru viitor, din momentul rămânerii definitive a hotărârii care o pronunţă (ex nunc); aşa fiind, contractul reziliat va înceta să mai producă efecte în viitor, dar efectele produse până la data rezilierii rămân neatinse. Părţile nu vor trebui să fie repuse în situaţia anterioară, ci vor păstra fiecare prestaţiile ce li s-au efectuat în temeiul contractului, încetând doar pe viitor săvârşirea ori primirea unor asemenea prestaţii.
A doua diferenta dintre cele doua institutii se refera la faptul ca, spre deosebire de rezolutiune care se aplica, in general, contractelor cu executare uno ictu (executare dintr-o data), rezilierea este specifica numai contractelor cu executare succesiva.
Pentru a putea pronunta rezilierea, instanta trebuie sa constate indeplinirea urmatoarelor conditii:
1. exista o neexecutare suficient de importanta;
2. neexecutarea ii este imputabila debitorului obligatiei;
3. debitorul a fost pus in intarziere.
In ceea ce priveste conditiile esentiale pentru declararea rezilierii este necesara o neexecutare „insemnata” sau suficient de importanta. Conform art. 1551 alin. (2) teza a II-a NCC, in cazul contractelor cu executare succesiva, creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are caracter repetat.
Prima condiţie formală a rezilierii este existenta unei puneri in intarziere. Inainte de a invoca rezilierea, creditorul trebuie sa acorde un termen suplimentar de executare debitorului. În cazul în care debitorului nu i se acordă un termen suplimentar în vederea executării obligaţiilor şi se formulează în mod direct o cerere de chemare în judecată împotriva sa prin care se solicit rezilierea contractului, instanţa de judecată trebuie să acorde un termen rezonabil de la data la care aceasta cerere a fost comunicată debitorului, pentru ca acesta să îşi execute obligaţiile contractual, evitându-se astfel rezilierea.( art. 1522 alin(5) C. civ.) De asemenea, creditorul-reclamant care nu a acordat termenul suplimentar, formulând direct cererea de chemare în judecată, pierde cheltuielile de judecată avansate, dacă debitorul execută , în termenul suplimentar rezonabil fixat de instanţă, obligaţiile sale contractuale. Prin excepţie, în cazul unei puneri în întârziere de drept ( cazurile prevăzute la art. 1523 C.civ), acordarea unui termen suplimentar de executare nu mai este necesară, iar creditorul este îndreptăţit să soliciteîn mod direct rezoluţiunea în instanţă.
Indiferent de modalitatea in care se produce rezilierea contractului, efectul acestei operatiuni juridice este acela ca respectivul contract inceteaza pentru viitor (in cazul contractului cu executare succesiva).
Potrivit art. 2517 din Codul Civil, termenul de prescriptie in materia rezilierii contractului este de 3 ani si curge, in conformitate cu art. 2523 din C.Civ. de la momentul la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca nasterea dreptului de reziliere. De asemenea, sunt aplicabile in aceasta materie dreptul partilor de a modifica termenul de prescriptie, momentul de la care incepe sa curga si cauzele de suspendare sau intrerupere a prescriptiei in conditiile art. 2515 si urm. din Codul Civil, si se poate institui decaderea din dreptul de a rezilia contractul in conformitate cu art. 2545 si urm. din Codul Civil.