Coordonator: Av. Bogdan Dobrescu

Editor articol juridic: Ovedenie Carla-Antonia

Rezoluţiunea reprezintă, deşi nu este definită ca atare, o cauză de desfiinţare a contractului şi o cauză de încetare a contractului pe care o putem include în ipotezele prevăzute de art. 1321 C.civ.Odată ce creditorul a ales să invoce rezoluţiunea, el poate opta între doua tipuri de rezoluţiune : rezoluţiunea judiciară şi cea unilaterală extrajudiciară.

În cazul în care creditorul decide să utilizeze calea rezoluţiunii judecatoreşti, chiar şi în condiţiile în care ar putea invoca o rezoluţiune unilateral şi chiar şi atunci când este stipulat un pact comisoriu, el poate sa facăacest lucru. Interesul poate consta în eliminarea riscurilor pe care le incumbă propria apreciere a gravităţii neexecutării din partea debitorului. Debitorul poate astfel sesiza instanţa de judecată care este chemată să se pronunţe asupra rezoluţiunii. Uneori, legiuitorul prevede, în texte special, obligativitatea sesizării instanţei de judecată, nepermiţând creditorului alternative reyoluţiunii unilaterale.( exemplu contractul de întreţinere art. 2263 alin (3)). În privinţa acestui tip de rezoluţiune sunt necesare câteva observaţii la nivelul condiţiilor substanţiale şi formale de invocare a sa :

  • Condiţia substanţială unică a rezoluţiunii judiciare constă în neexecutarea însemnată,cum aceasta se deduce din interpretarea per a contrario a art. 1551 alin. (1) C.civ. Condiţia culpei sau a vinovăţiei debitorului, nu mai reprezintă astăzi o condiţie a rezoluţiunii contractului.
  • Condiţia formală a rezoluţiunii judiciare este aceea că, în prealabil, debitorului să I se fi acordat un termen suplimentar de executare.În ce priveşte functionarea remediului rezoluţiunii judiciare, este in principiu necesară o punere în întârziere prealabilă a debitorului în condiţiileart. 1521 si urmatoarele C.civ. Caracterul imperative al acestei condiţii se desprinde din mai multe texte legale: art. 1516 alin.(2) C.civ, art. 1522 alin.(5) C.civ, deşi nu este prevăyută expres şi cu ocayia reglementării rezoluţiunii judiciare( art. 1550 alin. (1) C.civ). În cazul în care debitorului nu I se acordăun termen suplimentar în vederea executării obligaţiilor şi seformuleayă în mod direct o cerere de chemare în judecată împotriva sa prin care se solicit rezoluţiunea contractului, instanţa de judecată trebuie să acorde un termen rezonabil de la data la care aceasta cerere a fost comunicată debitorului, pentru ca acesta să îşi execute obligaţiile contractual, evitându-se astfel rezoluţiunea.( art. 1522 alin(5)C.civ). De asemenea, creditorul-reclamant care nu a acordat termenul suplimentar, formulând direct cererea de chemare în judecată, pierde cheltuielile de judecată avansate, dacă debitorul execută , în termenul suplimentar reyonabil fixat de instanţă, obligaţiile salecontractuale. Prin excepţie, în cazul unei puneri în întârziere de drept ( cazurile prevăzute la art. 1523 C.civ), acordarea unui termen suplimentar de executare nu mai este necesară, iar creditorul este îndreptăţit să soliciteîn mod direct rezoluţiunea în instanţă.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts