Contractul de arendă este contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole, denumit arendator, şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată detereminată şi la un preţ stabilit de părţi. Parţile pot, de comun acord, să prevadă suportarea pierderilor totale sau parţiale ale bunurilor arendate, ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forţă majoră. În lipsa unei clauze contractuale în acest sens, se vor aplica regulile generale în materie de risc.
Pieirea totală sau parţială, în mod fortuit, a bunului arendat va fi suportată de către arendatorul proprietar, potrivit principiului res perit domino. În ceea ce priveşte riscul pieirii recoltei, deci riscul conractului de arendare, dacă pe durata arendării, întreaga recoltă a unui an sau cel puţin jumătate din ea a pierit fortuit, arendaşul poate cere reducerea proporţională a arendei dacă aceasta a fost stabilită într-o cantitate determinată de produse agricole, într-o sumă de bani determinată sau într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei cantităţi determinate de produse agricole. Dacă arendarea este făcută pe mai mulţi ani,reducerea nu se va stabili decât la sfârşitul arendării, când se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de folosinţă. ( art. 1841 C.civ.)
Arendaşul nu poate obţine reducerea arendei în cazul în care pieirea recoltei a avut loc după ce a fost culeasă. Reducerea arendei nu va putea fi cerută nici atunci când cauza pagubei era cunoscută la data încheierii contractului.
Atunci când arenda e stabilită într-o cotă din fructe sau într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuită, în tot sau în parte, a fructelor de împărţit este suportată proporţional şi nu da niciuneia dintre părţi acţiune în despăgubire împotriva celeilalte. Dacă însă pieirea s-a produs după culegerea fructelor şi una dintre părţi întârzie în mod culpabil predarea sau recepţia lor, cota cuvenită acesteia se reduce cu fructele pierdute, iar cota celeilalte părţi se consideră ca şi cum nu ar fi survenit nicio pierdere, afară numai dacă fructele ar fi pierit chiar dacă predarea şi recepţia lor se facea la timp ( art. 1843 C.civ.).
Arendaşul este obligat, chiar în lipsă de stipulaţie expresă, să asigure bunurile agricolepentru riscul pierderii recoltei ori, al pieirii animalelor cauza unor calamităţi naturale. ( art. 1840 C.civ). În acest fel riscurile contractului de arendare vor fi preluate de asigurator.
În cazurile prevăzute la art. 1841- 1843 C.civ., dacă încheierea contractului de asigurare pentru riscul pieirii fortuite a recoltei era obligatorie potrivit legii sau contractului de arendare, indemnizaţia de asigurare se împarte între arendator şi arendaş proporţional cu suportarea de către aceştia a riscului pieirii fortuite a recoltei.
În cazul necontractării asigurării potrivit legii sau contractului de arendare, partea obligată să contracteze asigurarea răspunde faţă decealaltă parte pentru prejudiciul astfel cauzat.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY