Perceptia publicului in ceea ce priveste aceasta onorabila profesie pe care nu oricine este pregatit sa o urmeze, graviteaza in jurul caracterului unui avocat. Adesea intelesi drept „oameni sireti” avocatii sunt fara indoiala persoane cu fler si farmec personal. Atentia pe care un avocat o da detaliilor este mult mai ridicata ca cea pe care o confera multe alte profesii insa faptul ca acesta poate utiliza cuvintele perfecte intr-o ordine aproape la fel de perfecta nu confera, credem noi, decat dovada unei inteligente puse in slujba publicului.
Pe langa faptul ca avocatura este o profesie dificila si prestigioasa, este mai inainte de toate, o profesie necesara.
Nu de putine ori s-a spus ca un avocat este a doua voce a unei persoane. Este vocea mai vehementa, mai clara si mai pregatita din punct de vedere juridic, a aceluia care se confrunta in fata legii cu o situatie mai mult sau mai putin nefericita. In fata legii suntem toti egali, dar in fata unui judecator, trebuie sa recunoastem, unii sunt mai egali decat altii in functie de cum isi construieste apararea. Dreptatea apartine fara indoiala aceluia care o are chiar daca nu o poate dovedi, insa sentinta favorabila apartine aceluia care a stiut sa o dovedeasca.
Cunoasterea legii, desi dictata pentru fiecare dintre noi, nu este inteleasa si studiata in detaliu de fiecare cetatean, cu toate ca lui i se aplica. Ca atare cel mai important rol al unui avocat este acela de a proteja interesele legitime ale unei persoane. El trebuie sa manifeste interes fata de problema cu care clientul sau se confrunta si sa gaseasca solutia legala de a-l ajuta sa o rezolve.
Principalul atuu al unui avocat nu este neaparat cunoasterea legii, din moment ce orice jurist are aceasta calitate, ci aptitudinea de a depista momentele cheie, elementele determinante, capacitatea de a face conexiuni si de a utiliza cunostintele juridice in mod practic, de la caz la caz. Un avocat de succes nu este determinat de numarul cazurilor pe care le-a pierdut caci exista si avocati ce nu au pierdut niciun caz doar pentru ca nu au pledat niciodata, si nici de renumele ori faima clientilor pe care i-a reprezentat, ci de numarul cazurilor castigate, in functie de dificultatea fiecaruia dintre ele.
Este foarte adevarat ca oamenii apeleaza la un avocat atunci cand au o problema. Rareori angajeaza cineva un avocat pentru a face ceva ce si clientul stie foarte bine sa faca. Daca exista o intelegere prealabila, instanta are un rol redus aproape la nimic, daca intelegerea respecta, desigur, legile. Cand apar insa neintelegeri, apar si sentintele. Disputa intre parti se muta inevitabil asupra avocatilor ce-i reprezinta. Doar de caracterul fiecaruia si de modul in care a invatat sa isi faca meseria, depinde mentinerea ei ca o disputa legala si nu persoanla.
Un alt aspect deosebit de important ce reflecta pozitia publicului in raport cu profesia de avocat este sintagma „fac orice pentru a castiga”. Fara a nega, trebuie sa recunoastem ca in aceasta profesie intra cei mai determinati oameni. Aceia care se bazeaza pe puterea lor de convingere, pe caracterul puternic dar mai ales pe spiritul de a proteja, nu de ‚a face dreptate” caci pentru asta exista judecatori. Avocatul nu face chiar „orice” pentru a castiga, este prea mult spus, ci incearca toate caile legale in fuctie de fiecare caz in parte pentru a demonstra dreptatea clientului sau.
„Sireteniea” de care sunt acuzati este cauzata de cele mai multe ori de capacitatea avocatilor de a se agata de detalii. Acest lucru nu este insa ceva la care nimeni nu se astepta din moment ce in prezent exista un veritabil „stufaris legislativ” in care foarte multe persoane se pierd. A condamna moral un avocat ce profita de slabiciunea legii, de imperfectiunea ei, nu face decat sa sutina legea ce a permis nasterea conflictului in cauza si mentinerea ei in timp. Mai exact, este sanctiunea pe care societatea o aplica prin intermediul unui precedent judiciar, legiuitorului ce nu a gandit legea in mod corespunzator. Interpretarea legii se face cu buna-credinta, insa acolo unde legea are goluri prea mari interpretarea este cu mult depasita. Avocatul care castiga de pe urma unei legi gandite prost nu trebuie privit ca un „oportunist” ci ca un imbold spre a perfectiona legea.
In ceea ce priveste onorariul unui avocat, un alt aspect ce-i face sa para „sireti” in ochii publicului (mai ales in fata celor care pierd, caci persoanale care castiga rar gandesc astfel) trebuie mentionat ca legea nu pune piedica castigurilor acestuia. Cu cat o persoana este mai priceputa la ceea ce face cu atat va castiga mai mult, asa este in orice alt domeniu, avocatura nu ar avea de ce sa faca o exceptie. Practic avocatul isi ofera abilitatea de a solutiona probleme in schimbul unui pret. Timpul investit trebuie rasplatit si negocierile dintre un client si avocat sunt libere, cu respectarea unor limite legale. Nimeni nu este obligat sa accepte costurile servicilor unui avocat. Acolo unde legea impune prezenta unui avocat nu este pentru a prejudicia material vreo persoana ci pentru ca ea sa beneficieze de cunostintele si protectia pe care o confera un jurist, costurile fiind suportate de stat daca persoana nu doreste sa isi angajeze unul la alegere.
In concluzie, perceptia publicului difera in functie de persoanele cu care a luat contact. Aptitudinea de ajuta la oferirea unui raspuns pe care de cele mai multe ori persoana nu vrea sa il auda precum si interventia lor in tot felul de probleme pe care o alta persoana le-ar lasa sa „treaca de la sine” nu-i poate plasa in randul celor mai „simpatici” oameni. Ori de cate ori o persoana vorbeste in necunostinta de cauza cu o alta persoana care ramane docila din respect ori din incredere in cunostintele pe care cel ce vorbeste ori actioneaza ar trebui sa le aiba, interventia unui avocat apare ca inoportuna si atunci trebuie sa ne punem intrebarea „cine profita de cine” intr-o astfel de situatie.
Intentia nu este de a sugera in vreun fel ca in aceasta profesie toti oamenii sunt corecti si au un caracter ireprosabil desi ar trebui sa il aiba, ci de a atrage atentia asupra celor care inca isi fac datoria cu respect si incredere fata de om, fata de profesia pe care singuri si-au ales-o si asupra celor care actioneaza cu cele mai bune intentii pentru a-i proteja pe cei care nu o pot face singuri si care nu ar trebui pusi la un loc cu cei care nu actioneaza cu onoare si nu isi pun nici timpul, nici imaginatia si nici cunostintele in slujba oamenilor.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY