Codul civil aduce o nouă formă servituților.Această instituție de drept este reglementată în noul Cod Civil în art.755- 772 și reprezintă acel drept real principal, derivat, perpetuu și indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, care aparține altui proprietar.

Servitutea este în esență o sarcina care grevează un imobil pentru uzul sau utilitatea altui imobil ce aparține unui alt proprietar. Servitutea presupune două imobile aparținând unor proprietari diferiți, dintre care unul (dintre imobile) este fondul dominant, iar cel care „suportă servitutea" este fondul aservit. Pot fi însa și situații în care servituțile să aibă caracter reciproc.

În ceea ce privește caracterele juridice ale acestui drept real principal, acestea sunt următoarele:

  1. este un drept real imobiliar- acest caracter este expresia faptului că dreptul de servitute este constituit numai asupra unor imobile prin natura lor;
  2. este un drept perpetuu – servitutea se menține atâta timp cât există cele două imobile și împrejurarea care a determinat constituirea ei;
  3. este un accesoriu al fondului -servitutea nu se poate despărți de fond pentru a fi de sine stătătoare, ci depinde de fondul dominant;
  4. este un drept real asupra lucrului altuia – constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, deoarece restrânge dreptul proprietarului;
  5. presupune existența a două fonduri, care au proprietari diferiți;
  6. este un drept indivizibil – profită întregului fond dominant și grevează în întregime fondul aservit.

Potrivit Noului Cod Civil servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozițiile în materie de carte funciara rămânând aplicabile.

Având în vedere criteriile stabilite de prevederile Codului Civil , servituțiile se clasifică in diferite categorii putând fi natural, legale, stabilite prin fapta omului, urbane, rurale, aparente, neaparente etc.

Aceste servituți sunt, în sensul propriu al noțiunii, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, proprietarul unui imobil putând constitui în folosul fondului sau orice servitute cu respectarea ordinii politice, economice și sociale și a normelor de conviețuire socială.

Dreptul de servitute potrivit Codului Civil este apărat de două acțiuni:

  • acțiunea confesorie reprezintă acea acțiune reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să stabilească prin hotărârea ce o va pronunța, că el este titularul unui drept real dezmembrământ al dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitație, servitute sau superficie) asupra bunului altuia și să-l oblige pe pârât, care poate fi proprietarul sau o altă persoană, să-i permită exercitarea lui deplină și netulburată.
  • acțiunea posesorie reprezintă acea acțiune prin care cel ce a posedat un bun timp de cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau restituirea bunului.

Potrivit Codului Civil în art. 770, servituțile se sting pe cale principală prin radierea lor din cartea funciară pentru una dintre următoarele cauze:

  • consolidarea, atunci când ambele fonduri ajung să aibă același proprietar;
  • renunțarea proprietarului fondului dominant;
  • ajungerea la termen;
  • răscumpărarea;
  • imposibilitatea definitivă de exercitare;
  • neuzul timp de 10 ani;
  • dispariția oricărei utilități a acestora.

Servitutea se mai poate stinge și prin exproprierea fondului aservit, dacă servitutea este contrară utilității publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.

Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !

Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro

Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23

https://plus.google.com/u/0/110226105227936026014/posts