Judecarea proceselor este pentru părţile implicate o activitate care trebuie realizată cu imparţialitate, probitate si corectitudine, pentru a se putea da cele mai bune soluţii. Pentru acest motiv, părţile, atunci când consideră că ar putea fi neîndreptăţite la darea soluţiei, au posibilitatea, pe lângă recuzarea judecătorilor, şi solicitarea trimiterii procesului la o altă instanţă, prin care astfel se inlătură suspiciunile care pot apărea în legătură cu imparţialitatea judecătorilor. Trimiterea procesului la o altă instanţă reprezintă finalitatea incidentului procedural, strămutarea.
Potrivit art. 140 alin. 1 C.proc.civ., strămutarea poate fi cerută pentru motive de banuială legitimă sau de siguranţă publică, alineatul al 2-lea afirmând faptul că bănuiala se consideră legitimă în cazurile în care există indoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor sau unor relaţii conflictuale locale, iar alineatul al 3-lea faptul că se consideră motiv de siguranţă public împrejurările excepţionale care presupun că judecata procesului la instanţa competentă ar putea duce la tulburarea ordinii publice.
Dacă partea interesată consideră că lipsa de imparţialitate a judecătorului îmbracă vreuna dintre formele prevăzute în art. 41-42 C.proc.civ, articole ce enumeră cazuri de incompatibilitate absolută pentru care s-ar putea cere recuzarea, aceasta are opţiunea de a alege între a îl recuza pe judecător şi de a cere strămutarea. Solicitarea strămutării nu este condiţionată de recuzarea anterioară.
Cererea de strămutare, care se face în scris, se poate face, conform art.141 alin. 1 C.proc.civ, în orice fază a procesului. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede faptul că strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către partea interesată, iar cea întemeiată pe motiv de siguranţă publică, numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cererea de strămutare pe motive de bănuială legitimă se depune la instanţa competentă să o soluţioneze şi anume: Curtea de Apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acestuia sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dacă strămutarea se cere de la Curtea de Apel. Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă public este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Instanţa competent să soluţioneze cererea trebuie să înştiinţeze de îndată instanţa de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.
Cel interesat poate solicita suspendare cursului judecăţii, iar completul de judecată poate dispune aceasta cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1000 lei. Dacă se consideră că există motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată. Încheierea asupra suspendării nu se motivează şi nu este supusă niciunei căi de atac. Măsura suspendării judecării procesului este comunicată de urgenţă instanţei de la care s-a cerut strămutarea.
Cererea de stramutare se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces. În cursul strămutării se pot formula doar cereri de intervenţie accesorie, datorită caracterului lor de simplă apărare, care să vizeze strămutarea. În schimb, nu se admit cereri de intervenţie principal.
Hotărîrea asupra strămutării, conform art. 144 alin.2, se dă fără motivare şi este definitivă, aceasta fiind în fapt o încheiere. Ceea ce nu se motivează de fapt, este soluţia asupra strămutării, în cazul solicitării de cheltuieli de judecată dezlegarea dată trebuind a fi motivată. Fiind definitivă, hotărârea asupra strămutării nu poate fi atacată cu apel sau cu recurs, dar este susceptibilă de contestaţie în anulare prin care să se invoce, în temeiul art. 503 alin 1. C.proc.civ., lipsa procedurii de citare cu contestatorul care nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. În schimb, luând în considerare art. 503 alin 2 pct 1 C.proc.civ, nu este admisibilă contestaţia în anulare prin care să se invoce necompetenţa instanţei care s-a pronunţat asupra strămutării. În condiţiile art.442-444 C proc. civ, hotărârea este susceptibilă de îndreptare, lămurire sau completare. Instanţa de la care s-a cerut strămutarea va fi anunţată de îndată, despre admitearea sau resingerea cerererii de strămutare.
Dacă se admite cererea de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscrpţie se află instanţa de la care se cere strămutarea.
Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate. Dacă între timp, instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa de la care s-a strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia. Dacă apelul sau recursul se admite, trimiterea spre rejudecare, atunci când legea o prevede, se va face la instanţa din circumscripţia celei care a soluţionat calea de atac.
Conform art. 146 C.proc. civ, strămutarea procesului nu poate fi cerută din nou, excepţie făcând cazul în care cererea se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia, în caz contrat fiind respinsă ca inadmisibilă dacă pricina se află de rolul aceleiaşi instanţe.
Prima initiativa din tara de a raspunde oamenilor cu probleme juridice prin e-mail GRATUIT ! ! !
Scrieti-ne problema dumneavoastra juridica la avocat@raspunsurijuridice.ro
Va grabiti sa aflati raspunsuri? Apelati-ne la 0766 88 38 75 sau 0766 88 38 23
LEAVE A REPLY