Cadrul normativ pentru determinarea taxei judiciare de timbru este stabilit de OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru [M.Of. 392/2013]. Ca dispoziții comune pentru taxele judiciare de timbru se reține că: determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru actiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată; taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege; dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță.
Ordonanța prevede o cuantificare a taxei stabilită după valoarea obiectului cererii pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, pentru acțiuni vizând partajul judiciar, cereri cu caracter patrimonial în materia contenciosului administrativ, cereri pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești etc.
De asemenea este prevăzută o determinare fixă a sumei, în anumite materii precum: cereri privind ordonanța de plată se taxează cu 200 lei; cereri de evacuare din imobile folosite sau ocupate fără drept- 100 lei; cereri privind ordonanța președințială, neevaluabilă în bani- 20 lei; cererea de divorț privind acordul soților -200 lei; divorțul din culpă- 100 lei; cererile pentru anularea actului sau, dupa caz, recunoasterea dreptului pretins, în materia contenciosului administrativ- 50 lei; în materie contraventionala, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei; cererea privind înregistrarea asociațiilor de proprietari, de locatari sau mixte și apelul împotriva încheierii judecătorului-delegat se taxează cu 20 lei etc.
Cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar. Astfel, OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civilă [M.Of. 327/2008] stabilește modalitățile și condițiile de acordare a acestor drepturi prevăzute de lege. Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxă de timbru.
Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărarii, printr-un avocat numit sau ales; plata expertului, traducatorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviințarea instantei sau a autoritatii cu atributii jurisdictionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar; plata onorariului executorului judecătoresc; scutiri, reduceri, esalonari sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.
Beneficiază de ajutor public judiciar în aceste forme persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele doua luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei. In acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proportie de 50%. Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natura să îi limiteze accesul efectiv la justitie, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau resedința obișnuită și cel din România.
La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizații, onorarii, rente, chirii, profit din activități comerciale sau dintr-o activitate independentă și altele asemenea, precum și sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile și obligatiile de întreținere.
Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporționat față de valoarea obiectului cauzei, precum și atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acțiune care contravine ordinii publice sau celei constitutionale. Dacă cererea pentru a carei solutionare se solicita ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de solutionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsă, dacă se dovedește că solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea procedură. Ajutorul public judiciar poate fi refuzat atunci când solicitantul pretinde despagubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputatiei sale, în condițiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum și în cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă desfășurată de solicitant.
Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume. Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. Instanța poate dispune însă, odata cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.