Conform art. 111 C.muncii, timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare. In acest interval, salariatul nu dispune de libertatea de a se ocupa de problemele sale personale. Timpul normal de lucru este perioada in care salariatul are indatorirea de a presta munca la care s-a angajat prin incheierea contractului individual de munca, neintrand in durata normala a timpului de munca timpii consumati cu echiparea-dezechiparea la inceputul si la sfarsitul zilei de lucru.
Durata normala a timpului de munca pentru salariatii angajati cu norma intreaga- in cadrul unui singur contract individual de munca (cu timp de lucru integral)- nu poate depasi 40 de ore pe saptamana si 8 ore pe zi. In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
Durata maxima legala saptamanala nu poate depasi, potrivit art. 114 alin. 1 din Codul Muncii, 48 de ore pe saptamana, inclusive orele suplimentare. Prin exceptie, durata timpului de munca se poate prelungi si peste 48 de ore pe saptamana, inclusive orele suplimentare, cu conditia ca media orelor de munca sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana, calculata pe o perioada maxima de referinta de 4 luni calendaristice. Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil se pot negocia prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni. Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite anterior, dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni. Nu se iau in calcul durata concediului de odihna annual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca. Prevederile referitoare la posibilitatea depasirii in anumite limite calendaristice a timpului saptamanal de lucru de 48 de ore, nu sunt aplicabile tinerilor sub 18 ani, durata timpului lor de lucru fiind de 6 ore pe zi si 30 de ore pe saptamana.
Conform art. 115 C.muncii, pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specific o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore. Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. Si in cazul in care munca se efectueaza in schimburi, durata timpului de munca poate fi prelungita peste 8 ore pe zi si 48 ore pe saptamana.
O reglementare speciala a timpului de lucru cunosc echipajele si lucratorii de pe navele de pescuit maritime. In cazul lor, durata maxima a timpului de munca nu poate depasi 14 ore in orice perioada de 24 de ore si 72 de ore in orice perioada de 7 zile. In cazul asigurarii securitatii imediate a vasului, a persoanelor de la bord, a incarcaturii sau pentru a acorda ajutor altor nave sau persoane aflate pe mare, comandantul poate solicita sa se execute orice numar de ore de lucru necesare in vederea restabilirii situatiei normale. Tot o reglementare speciala este si aceea referitoare la lucratorii mobile care presteaza servicii de interoperabilitate transfrontaliera in sectorul feroviar. In cazul acestora, regimul deosebit al solicitarii fizice si intelectuale la care sunt supusi determina ca timpul maxim de conducere (de munca) sa fie, intr-o perioada de doua saptamani, de maximum 80 de ore. Timpul maxim de serviciu pentru zbor este de 13 ore/zi si 100 de ore in fiecare 7 zile consecutive cu un timp de odihna saptamanal de 36 de ore.
Conform art. 116 C.muncii, modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul anagajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern. Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca.
Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta salariatilor si sunt afisate la sediul anagajatorului.