Potrivit art. 953 NCC, prin mostenire se intelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una ori mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice, unitati administrativ-teritoriale). Regulile care guverneaza mostenirea se pot aplica numai in cazul mortii unei persoane fizice, nu si in cazul incetarii existentei unei persoane juridice.
Mostenirea este o transmisiune pentru cauza de moarte si, fiindca se refera la patrimoniul persoanei decedate, iar nu la drepturile si obligatiile ei privite ut singuli, aceasta transmisiune care caracter universal. Pe de alta parte, desi patrimoniul unei persoane fizice este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii, in cadrul transmisiunii mostenirii el este privit ca fiind, in principiu, unitar si indivizibil.
Transmiterea mostenirii este o transmisiune pentru cauza de moarte intrucat se produce numai in urma si prin efec¬tul mortii fizic constatate sau judecatoreste declarate a unei persoane. Prin urmare, normele dreptului succesoral nu pot fi aplicate actelor de transmisiune intre vii guvernate de dreptul obligational si nici in cazul incetarii exis¬tentei unei persoane juridice, chiar daca, in cazul incetarii existentei unei persoane juridice opereaza o transmisiune universala sau cu titlu universal, incetarea existentei persoanelor juridice fiind reglementata prin acte normative speciale.
De asemeanea, transmiterea mostenirii este o transmisiune cu caracter universal intrucat are ca obiect patrimoniul persoanei fizice decedate, ca universalitate juridica, adica totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica si care au apartinut defunctului. Drepturile si obligatiile nepatrimoniale, in principiu, nu se transmit prin mostenire.
Nu se transmit prin mostenire:
– drepturile patrimoniale care se sting la moartea titularului lor intrucat au caracter viager sau sunt contractate ori nascute ex lege intuitu personae (de exemplu, dreptul de uzufruct, uz, abitatie);
– obligatiile patrimoniale legate de o calitate personala a defunctului (cum ar fi obligatia de intretinere prevazuta de lege in consideratia calitatii personale a defunctului si cele nascute din contracte inche¬iate intuitu personae (de plida, obligatiile antreprenorului);
Transmiterea mostenirii este, de asemenea, si o transmisiune unitara. Cu alte cuvinte, mostenirea, in intregul ei, se transmite la mostenitorii legali sau legatari dupa aceleasi norme juridice, indiferent de natura sau provenienta ori originea bunurilor.
Transmiterea mostenirii este indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are caracter indivizibil, neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. Prin urmare, fiecare mostenitor trebuie sa accepte mostenirea potrivit vocatiei succesorale sau sa renunte la ea.
Acest principiu decurge din indivizibilitatea patrimoniului succesoral, care se transmite, ca atare, asupra mostenitorilor. Intrucat patrimoniul succesoral este indivizibil, in cazul pluralitatii de mostenitori el se transmite in aceasta stare si ea subzista pana la efectuarea impartelii/partajului, afara numai daca defunctul a facut prin testament o imparteala de ascendent.