Ultrajul este infracțiunea ce constă în amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii (art. 239 C.pen.)
Constituie forme agravate ale infracțiunii de ultraj:
a) lovirea sau orice acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii;
b) vătămarea corporală, săvârșită împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul infracțiunii;
c) vătămarea coporală gravă, săvârșită împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul infracțiunii;
d) ultrajul săvârșit în oricare din formele anterioare împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, polițist, jandarm ori militar învestit cu autoritate de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii [art.239 alin.(2)-(5) C.pen.].
În privinţa deosebirilor dintre noul Cod penal și reglementarea actuală este de precizat faptul că acestea se regăsesc atât în privinţa conţinutului incriminator cât şi al regimului sancţionator.
În legătură cu sfera persoanelor protejate consemnăm faptul că ambele reglementări se referă la funcţionarul public. Cu toate acestea,în raport de calitatea persoanei protejate, în noul Cod penal legiuitorul a incriminat fapta de ultraj prin construirea a două categorii de infracţiuni de ultraj, una privind infracţiunea de ultraj asigurând o protecţie generală funcţionarului public (art. 257) şi cea de-a doua, infracţiune de ultraj judiciar în care protecţia juridică este îndreptată faţă de judecător, procuror şi avocat (art. 279).
În aceeaşi ordine de idei, în noua redactare a infracţiunii de ultraj, a fost incriminată distinct în alin. 4 faptele comise împotriva unui poliţist sau jandarm aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.
În al doilea rând, este de observat faptul că infracţiunea prevăzută în legea penală anterioară în art. 2391 denumită ,,Cazuri speciale de pedepsire” deşi nu mai apare distinct incriminată în noua lege penală,totuşi o regăsim sub anumite forme în conţinutul infracţiunii de ultraj (art. 257 alin. 2 şi 3 ).
Mai mult, noua reglementare a infracţiunii de ultraj sancţionează faptele de ameninţare, de violenţe, de vătămare corporală, lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte ori omorul nu numai împotriva soţului,părinţilor sau copiilor unui poliţist sau jandarm, ci şi împotriva unui membru de familie al funcţionarului care deţine o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, când aceste fapte sunt săvârşite în scop de intimidare sau răzbunare.
O altă modificare de substanţă a noii incriminări, este aceea că în modalitatea tip, forma simplă au fost reunite toate cele patru alineate ale reglementării anterioare.
Spre deosebire de reglementarea anterioară semnalăm şi faptul că, în noua lege penală s-a introdus alături de acţiunile consacrate infracţiunii de ultraj ca, ameninţare, lovire, etc., încă alte două acţiuni respectiv, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte şi omorul, ridicând numărul acţiunilor alternative la cinci, toate acestea fiind incriminate şi ca fapte de distincte în cadrul grupului de infracţiuni contra persoanei. Prin urmare, infracţiunea de ultraj îşi păstrează caracterul de infracţiune complexă.
LEAVE A REPLY