In materia executarii obligatiilor se vorbeşte de principiul executarii in natura a obligatiilor. Executarea in natura a obligatiilor înseamna executarea prestatiei insasi la care s-a obligat debitorul si nu la plata unui echivalent banesc.
Plata reprezinta executarea voluntara a obligatiilor de catre debitor, indiferent de obiectul ei. In limbaj juridic plata – inseamna executarea oricarei obligatii (nu numai remiterea unei sume de bani ), Noul Codul Civil privind plata ca un mijloc de stingere a obligatiilor.

CONDITIILE PLATII
Regula in aceasta materie este ca oricine poate face plata si poate fi achitata de orice persoană interesata chiar si de o persoana neinteresata.
In primul rand poate face plata:
1. debitorul ( personal sau prin reprezentant )
2. persoana ţinută alături de debitor ( codebitor )
3. pentru debitor ( fidejusorul )
4. de orice persoană interesată sau o persoană neinteresată
Plata este un act juridic, deci cel ce primeste plata trebuie sa fie o persoana cu capacitate deplina de exercitiu.
In primul rand plata se face:
1. creditorului
2. moştenitorilor sai (daca creditorul moare )
3. cesionarului
4. unui tert desemnat de justitie
5. unui mandatar al creditorului
Obiectul platii este constituit din obligatia de a plati exact cat datoreaza de catre cel care are o datorie.
Data platii este momentul in care datoria a ajuns la scadenta, adică a devenit exigibila iar in cazul in care plata este cu termen aceasta se face la stabilit de părţi iar cand este fara se va face intr-un termen rezonabil. Pentru obligatiile cu executie imediata plata se face la momentul nasterii raportului juridic.
Locul platii este la locul ales de părţi. Daca nu au stabilit altfel se face la domiciliul debitorului. Daca au stabilit la creditor atunci plata este portabilă nu cherabila. Regula este ca in cazul cheltuielilor pentru efectuarea platii aceastea sunt in sarcina debitorului.
In ceea ce priveste imputatia platii, ea se indentifica daca un debitor are fata de acelasi creditor mai multe datorii si se va face prin acordul partilor. Apoi ea poate fi facuta numai de una din părti fie numai de debitor, fie numai de creditor. In lipsa conventiei, primul care poate decide asupra cărei obligatii se imputa plata efectuată este debitorul.
Plata are drept efect liberarea debitorului de obligatia asumata. Dacă creditorul refuza plata debitorul poate sa-i facă creditorului oferta reala urmata de consemnatiune care liberatorie pentru debitor întocmai ca o plată.