Contestatia reprezinta o cale ordinara de atac, in reformare, pentru hotarari pronuntate in legatura cu o cauza penala, prin care se realizeaza un control de legalitate si temeinicie a aspectelor rezolvate pe cale jurisdictionala in prima instanta. Aspectele nu privesc insa, fondul cauzei, in sensul ca nu antameaza elemente esentiale ale raportului de conflict.
Prin urmare, contestatia nu se judeca, ci se solutioneaza.
Potrivit noului cod de procedura civila, calea de atac a contestatiei se poate exercita numai atunci cand legea o prevede expres, dispozitiile generale fiind aplicabile doar atunci cand legea nu prevede altfel. Aceasta reglementare generala opereaza doar cu character subsidiar, prioritate avand reglementarea speciala.
In ceea ce priveste obiectul contestatiei, ca regula generala, ea priveste hotararile judecatoresti nedefinitive, prin care se rezolva aspect adiacente fondului cauzei.
Cu titlu de exemplu, pot fi atacate prin intermediul contestatiei:
– incheierile pronuntate, in cursul urmaririi penale, de judecatorul de drepturi si libertati prin care s-a dispus cu privire la masurile preventive;
– incheierile pronuntate de judecatorul de camera preliminara cu privire la modul de rezolvarea cererilor si exceptiilor in camera preliminara, cu privire la masurile preventive sau asiguratorii dispuse in camera preliminara;
– incheierile pronuntate de instanta, in cursul judecatii, cu privire la masurile preventive si asiguratorii, cu privire la suspendarea judecatii pe motive medicale sau in caz de extradare active, etc.
In ceea ce priveste sentintele, este de retinut faptul ca acestea sunt supuse apelului, nu si contestatiei.
Cu privire la titulari, pot formula contestatie: procurorul, subiectii procesuali la care hotararea atacata se refera (suspect, inculpat, parte civila), persoanele ale caror interese legitime au fost vatamate prin hotararea atacata.
Termenul general de declarare a contestatiei este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare, pentru celelalte persoane. Nerespectarea termenului general de formulare a contestatiei duce la respingerea acesteia ca tardiva.
Contestatie se depune la judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, la instanta care a pronuntat hotararea care se ataca. Ea trebuie motivata pana la termenul stabilit pentru solutionare.
Contestia se solitioneaza de judecatorul de drepturi si libertati, respectiv de judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara celei sesizate sau, dupa caz, de catre instanta superioara celei sesizate, respectiv de completul competent al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in sedinta publica, cu participarea procurorului.
Procedura de solutionare a constatiei presupune:
– participarea obligatorie a procurorului;
– citarea persoanei care a facut constatia, precum si a subiectilor procesuali la care hotararea atacata se refera;
– asigurarea apararii in cazul asistentei juridice obligatorii potrivit art. 90 si art. 91 C.proc.pen.;
– publicitatea sedintei de judecata.
Solutiile care pot fi pronuntate sunt urmatoarele:
a) de respingere a contestatiei ca tardiva, inadmisibila sau nefondata, prin urmare se va mentine hotararea atacata;
b) de admitere a contestatiei si desfiintarea hotararii atacate si solutionarea cauzei ori desfiintarea hotararii atacate si dispunerea rejudecarii cauzei.
Hotararea prin care se solutioneaza contestatia este o decizie si nu este supusa niciunei cai de atac.